costandă sf [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. I, 95 / V: constand sn, cons~ sf / Pl: ~de / E: bg костандинка] 1 Veche monedă de argint, cu valoare variind după epocă. 2 (Mol) Potronic.

costandă f. veche monedă măruntă în valoare de 10 bani, pe care până azi copiii o poartă la gât ca un amulet. [Gr. mod. KOSTANDINÁTO, monedă de aur ce purta imaginea lui Constantin cel Mare].

costándă f., pl. e (din costandinat). O monetă măruntă cu care se făceaŭ socotelile la 1700. (Pare să fi fost egală cu potronicu. Și azĭ în P. P. la Rom. din Serbia).

constand sn vz costandă

constandă sf vz costandă

costandă (înv.) s. f., g.-d. art. costandei; pl. costande

costandă (înv.) s. f., g.-d. art. costandei; pl. costande

costandă s. f., g.-d. art. costandei; pl. costande

costandă (costande), s. f. – Monedă veche de argint, care valora în prima parte a sec. XVII a cincea parte dintr-un ducat. Ngr. ϰωνσταντινάτο (DAR). Este dublet de la constantinat sau co(n)standinat, s. m. (monedă veche de aur, cu efigia lui Constantin cel Mare, care se găsea destul de frecvent în tezaurele din bazinul Dunării; sau, în general, monedă bizantină de aur). Cf. cosînzeană.

COSTANDĂ s. v. potronic.

costandă s. v. POTRONIC.