corăbierie sf [At: (a. 1691) MĂRGĂRITARE, ap. TDRG / P: ~bi-e~ / E: corăbier + -ie] 1 Călătorie cu corabia. 2 Navigare. 3 Industria construcției de corăbii.

CORĂBIERIE sf. ⛵ 1 Arta de a naviga pe mare, navigațiune: face nu mai puțină cinste ... aflătorului tipografiei și a ~i cu abur (NEGR.) ¶ 2 Ocupațiunea corăbierului: avem mai întîiu agricultura, apoi pescăria, corăbieria și comerciul (I.-GH.).

CORĂBIERIE s. f. (Învechit) 1. Industria construcției de corăbii. Avem măi întîi agricultura, apoi pescăria, corăbieria și comerțul. GHICA, S. 553. 2. Navigație. [Băutura ceaiului] face nu mai puțină cinste aflătorului ei decît aflătorului tipografiei și a corăbieriei cu aburi. NEGRUZZI, S. I 75. – Pronunțat: -bi-e-.

CORĂBIERIE f. înv. 1) Meseria de corăbier. 2) Tehnica construirii și a conducerii corăbiilor. [Sil. -bi-e-ri-e] /corăbier + suf. ~ie

corăbieríe f. Rar. Arta orĭ meseria de corăbier.

corăbierie (înv.) (desp. -bi-e-) s. f., art. corăbieria, g.-d. corăbierii, art. corăbieriei

corăbierie (înv.) (-bi-e-) s. f., art. corăbieria, g.-d. corăbierii, art. corăbieriei

corăbierie s. f. (sil. -bi-e-), art. corăbieria, g.-d. corăbierii, art. corăbieriei

CORĂBIERIE s. v. nautică, navigație.

corăbierie s. v. NAUTICĂ. NAVIGAȚIE.