O definiție pentru corturar (adj.)
Ortografice DOOM
!corturar adj. m., s. m., pl. corturari; adj. f., s. f. corturară, pl. corturare
Intrare: corturar (adj.)
corturar2 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
corturar, corturarisubstantiv masculin corturar, corturarăadjectiv corturară, corturaresubstantiv feminin
- 1. (Țigan) care locuiește în mod obișnuit în cort; (țigan) nomad. DEX '09 DLRLC
- Varan, din corturar, devenise în cîteva veri om la rînd. CAMILAR, T. 30. DLRLC
-
etimologie:
- Cort + -ar DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.