7 definiții pentru corticoid


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corticoíd sm [At: DEX2 / Pl: ~izi / E: fr corticoïde] (Blg) Hormon secretat de corticosuprarenală Si: corticosteroid.

CORTICOÍD, corticoizi, s. m. (Biol.) Hormon secretat de corticosuprarenală; corticosteroid. [Pr.: -co-id] – Din fr. corticoïde.

CORTICOÍD, corticoizi, s. m. (Biol.) Hormon secretat de corticosuprarenală; corticosteroid. [Pr.: -co-id] – Din fr. corticoïde.

CORTICOÍD s. m. hormon steroid secretat de corticosuprarenală; corticosteroid. (< fr. corticoïde)

cortico- [At: DN3 / V: ~ic- / E: fr cortico] Element prim de compunere cu sensul „referitor la scoarța cerebrală”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corticoíd adj. m. (sil. -co-id), pl. corticoízi; f. sg. corticoídă, pl. corticoíde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORTICOÍD s. (BIOL.) corticosteroid.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CORTICO- „scoarță, cortex; cortizon, cortical”. ◊ L. cortex, icis „scoarță” > fr. cortico-, engl. id. > rom. cortico-.~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., Referitor la zona corticală a suprarenalei. 2. s. m. pl., Hormoni steroizi secretați de corticosuprarenală; ~lipoid (v. lipo-, v. -id), s. m., extract exclusiv lipidic de suprarenală; ~steroid (v. stero-, v. -id), s. m., corticoid (2); ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a hormonilor corticosuprarenali; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizia chirurgicală a scoarței cerebrale; ~trop (v. -trop), s. m., hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează funcția cortexului suprarenal.

Intrare: corticoid
substantiv masculin (M5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corticoid
  • corticoidul
  • corticoidu‑
plural
  • corticoizi
  • corticoizii
genitiv-dativ singular
  • corticoid
  • corticoidului
plural
  • corticoizi
  • corticoizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)