corporativ, ~ă a [At: ZAHARESCU, E. P., ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: lat corporativus, fr corporatif] (Ecn) 1 De corporație. 2 Care se referă la corporații. 3 Care se bazează pe corporații. 4 Care privește organizațiile economice sau politice de tip corporatist. 5 (Îs) Stat ~ Stat de tip fascist, în care cetățenii sunt grupați în corporații care funcționează ca organisme de stat și prin care se exercită dictatura fascistă sub forma unor adunări deliberative alcătuite din reprezentanți ai corporațiilor.

CORPORATIV, -Ă, corporativi, -e. adj. Care se referă la corporații sau aparține unei corporații; de corporație, pe bază de corporație. Modul de organizare feudal sau corporativ al industriei nu mai putea satisface cererea de produse care creștea o dată cu crearea de noi piețe. Manufactura îi luă locul. MARX-ENGELS, M. C. 34.

CORPORATIV, -Ă adj. Referitor la corporații; bazat pe corporații. [< fr. corporatif].

CORPORATIV, -Ă adj. referitor la corporații; bazat pe corporații. (< fr. corporatif)

CORPORATIV ~ă (~i, ~e) Care ține de corporații; propriu corporației. /<fr. corporatif

corporativ adj. m., pl. corporativi; f. corporativă, pl. corporative

corporativ adj. m., pl. corporativi; f. corporativă, pl. corporative

corporativ adj. m., pl. corporativi; f. sg. corporativă, pl. corporative

CORPORATIV adj. v. corporatist.

CORPORATIV adj. corporatist. (Asociație ~.)