6 definiții pentru coroniu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORÓNIU s. n. Element chimic ipotetic aflat în coroana solară, căruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse în realitate de atomii puternic ionizați ai unor elemente cunoscute. – Din fr. coronium.

CORÓNIU s. n. Element chimic ipotetic aflat în coroana solară, căruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse în realitate de atomii puternic ionizați ai unor elemente cunoscute. – Din fr. coronium.

coróniu sns [At: DN3 / E: fr coronium] Element chimic ipotetic aflat în coroana solară, căruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse, în realitate, de atomii puternic ionizați ai unor elemente cunoscute.

CORÓNIU s.n. (Chim.) Element chimic ipotetic, despre care se credea că se află în coroana solară. [< fr. coronium].

CORÓNIU s. f. element chimic ipotetic, despre care se credea că s-a aflat în coroana solară. (< fr. coronium)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coróniu [niu pron. nĭu] s. n., art. coróniul

coróniu s. n. [-niu pron. -nĭu], art. coróniul

Intrare: coroniu
  • pronunție: coronĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coroniu
  • coroniul
  • coroniu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • coroniu
  • coroniului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coroniu

  • 1. Element chimic ipotetic aflat în coroana solară, căruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse în realitate de atomii puternic ionizați ai unor elemente cunoscute.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: