11 definiții pentru corolar (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corolár1 sn [At: MELIK, G. 3 / Pl: ~e / E: lat corollarium, fr corollaire Cf corolă] 1 Ceea ce se adaugă în subsidiar spre a întări demonstrarea unei afirmații. 2 (Mat) Concluzie care derivă dintr-o teoremă. 3 Concluzie care urmează ca o consecință dintr-o teorie. 4 Consecință a unei afirmații.

COROLÁR1, corolare, s. n. (Mat., Log.) Concluzie care derivă nemijlocit dintr-o teoremă. ♦ Idee care decurge dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. – Din fr. corollaire, lat. corollarium.

COROLÁR1, corolare, s. n. (Mat.) Concluzie care derivă nemijlocit dintr-o teoremă. ♦ Idee care decurge dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. – Din fr. corollaire, lat. corollarium.

COROLÁR, corolare, s. n. (Mat.) Concluzie enunțată ca o consecință a unei teoreme demonstrate. Corolarul teoremei lui Thales. ♦ Idee care decurge dintr-o teorie, o afirmație etc.

COROLÁR s.n. Concluzie care urmează ca o consecință a unei teoreme demonstrate. ♦ Idee, concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. [Cf. fr. corollaire, lat. corollarium].

COROLÁR s. n. teoremă, consecință imediată a unei alte teoreme. ◊ concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. (< fr. corollaire, lat. corollarium)

COROLÁR ~e n. 1) mat. Concluzie care se deduce direct dintr-o teoremă demonstrată. 2) Idee care derivă din alta. /<fr. corollaire, lat. corollarium

corolar n. consecvență, rezultanta unei propozițiuni deja demonstrată.

*corolár n., pl. e (lat. corollarium, cunună dată în dar). Mat. Log. Consecŭență care rezultă dintr’o teoremă, dintr’o propozițiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corolár s. n., pl. coroláre

corolár s. n., pl. coroláre

Intrare: corolar (s.n.)
corolar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corolar
  • corolarul
  • corolaru‑
plural
  • corolare
  • corolarele
genitiv-dativ singular
  • corolar
  • corolarului
plural
  • corolare
  • corolarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corolar (s.n.)

  • 1. matematică logică Concluzie care derivă nemijlocit dintr-o teoremă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Corolarul teoremei lui Thales.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Idee care decurge dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: