opțiuni
  • info

6 definiții pentru cornări (strânge)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORNĂRI2, cornăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A strânge cornăritul; a impune cornăritul. – Din cornărit (derivat regresiv).

CORNĂRI2, cornăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A strânge cornăritul; a impune cornăritul. – Din cornărit (derivat regresiv).

cornări [At: CONACHI, P. 79 / Pzi: ~resc / E: corn1] 1 vt A împunge pe cineva cu coarnele1 (1). 2 vrr (D. vite) A se bate cu coarnele. 3 vt (D. femei) A-și înșela bărbatul. 4 vt (Înv) A încasa impozitul pe vitele cornute. 5 vi (Reg) A ara cu plugul. 6 vr (Reg; d. vite) A-și rupe un corn sau pe amândouă. 7 vt (Reg) A încheia căpriorii. 8 vt (Reg; pex) A face ceva care are colțuri.

cornărésc v. tr. Supun cornărituluĭ. V. intr. Țin plugu de coarne.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cornări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cornăresc, 3 sg. cornărește, imperf. 1 cornăream; conj. prez. 1 sg. să cornăresc, 3 să cornărească

cornări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cornăresc, imperf. 3 sg. cornărea; conj. prez. 3 să cornărească

cornări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cornăresc, imperf. 3 sg. cornărea; conj. prez. 3 sg. și pl. cornărească

Intrare: cornări (strânge)
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cornări
  • cornărire
  • cornărit
  • cornăritu‑
  • cornărind
  • cornărindu‑
 singular plural
  • cornărește
  • cornăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cornăresc
 (să)
  • cornăresc
  • cornăream
  • cornării
  • cornărisem
a II-a (tu)
  • cornărești
 (să)
  • cornărești
  • cornăreai
  • cornăriși
  • cornăriseși
a III-a (el, ea)
  • cornărește
 (să)
  • cornărească
  • cornărea
  • cornări
  • cornărise
plural I (noi)
  • cornărim
 (să)
  • cornărim
  • cornăream
  • cornărirăm
  • cornăriserăm
  • cornărisem
a II-a (voi)
  • cornăriți
 (să)
  • cornăriți
  • cornăreați
  • cornărirăți
  • cornăriserăți
  • cornăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cornăresc
 (să)
  • cornărească
  • cornăreau
  • cornăriră
  • cornăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cornări, cornărescverb

  • 1. învechit A strânge cornăritul; a impune cornăritul. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.