6 definiții pentru cornorat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornorat1 sn [At: DA ms / V: ~nur~ / Pl: ~uri / E: cornora] (Îvr) Încornorare.

cornorat2, ~ă [At: POLIZU / V: ~nur~ / Pl: ~ați, ~e / E: cornora] (Înv) 1 a Încornorat. 2 sm Diavol. 3-4 smf, a (Pex) (Om) rău. 5-6 smf, a (Pex) (Om) necioplit. 7 a Ascuțit. 8 a Cu patru colțuri. 9 a (Fig) Exagerat. 10 a (Fig) Fantastic. 11 a (D. minciuni) Mare.

cornorat a. 1. cu coarne; 2. fig. fantastic: crezi fabula asta cornorată despre țigani? NEGR. ║ m. Cornea: meșter e cel cornorat AL.

cornorát și înc-, -ă adj. Cu coarne. Fig. Rar. Fudul. S. m. Dracu, diavolu. O mincĭună încornorată, o mincĭună cu coarne, gogonată. V. cornut.

cornurat2, ~ă smf, a vz cornorat2

Intrare: cornorat
cornorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornorat
  • cornoratul
  • cornoratu‑
  • cornora
  • cornorata
plural
  • cornorați
  • cornorații
  • cornorate
  • cornoratele
genitiv-dativ singular
  • cornorat
  • cornoratului
  • cornorate
  • cornoratei
plural
  • cornorați
  • cornoraților
  • cornorate
  • cornoratelor
vocativ singular
plural
cornurat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)