6 definiții pentru cornorat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cornorat1 sn [At: DA ms / V: ~nur~ / Pl: ~uri / E: cornora] (Îvr) Încornorare.
cornorat2, ~ă [At: POLIZU / V: ~nur~ / Pl: ~ați, ~e / E: cornora] (Înv) 1 a Încornorat. 2 sm Diavol. 3-4 smf, a (Pex) (Om) rău. 5-6 smf, a (Pex) (Om) necioplit. 7 a Ascuțit. 8 a Cu patru colțuri. 9 a (Fig) Exagerat. 10 a (Fig) Fantastic. 11 a (D. minciuni) Mare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cornorat a. 1. cu coarne; 2. fig. fantastic: crezi fabula asta cornorată despre țigani? NEGR. ║ m. Cornea: meșter e cel cornorat AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cornorát și înc-, -ă adj. Cu coarne. Fig. Rar. Fudul. S. m. Dracu, diavolu. O mincĭună încornorată, o mincĭună cu coarne, gogonată. V. cornut.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cornurat1 sn vz cornorat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cornurat2, ~ă smf, a vz cornorat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cornorat
cornorat adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
cornurat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)