CORNORAT, CORNURAT I. adj. 1 Cu coarne: vitele deveneau osoase, cornorate, ușoare la cîntar (I.-GH.); roiuri roiuri de draci și zmei, care de care mai negru și mai cornurat (RET.) ¶ 2 Încornorat. II. CORNORATUL, CORNURATUL sm. 🔱 Ⓟ Una din numeroasele denumiri ale diavolului, presupus cu niște coarne în frunte (comp. CORNEA, CORNILĂ).