6 definiții pentru cornet (loc, steag)

CORNÉT3, corneturi, s. n. Loc unde cresc corni2. – Corn2 + suf. -et.

CORNÉT3, corneturi, s. n. Loc unde cresc corni2. – Corn2 + suf. -et.

cornét (pădure, deal, steag de cavalerie) s. n., pl. cornéturi

cornét2, cornéturi, s.n. (înv.) stindardul unui escadron de cavalerie.

1) cornét n., pl. urĭ (lat. cornetum). Pădure de cornĭ. Olt. Ban. Deal petros [!] acoperit de mărăcinĭ. V. smidă 2.

2) cornét n., pl. urĭ (pol. kornet, rus. kornét, d. fr. cornette, steag de cavalerie). Vechĭ. Steag de cavalerie: se duceaŭ Moscaliĭ gloate cu corneturĭ (N. Cost. 2, 103). S. m. Stegar de cavalerie (Al.).

Intrare: cornet (loc, steag)
cornet (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornet cornetul
plural corneturi corneturile
genitiv-dativ singular cornet cornetului
plural corneturi corneturilor
vocativ singular
plural

cornet (loc, steag)

  • 1. Loc unde cresc corni.
    surse: DEX '09 Scriban
  • 2. învechit Stindardul unui escadron de cavalerie.
    surse: DAR Scriban un exemplu
    exemple
    • Se duceaŭ Moscaliĭ gloate cu corneturĭ (N. Cost. 2, 103).
      surse: Scriban
  • 3. Oltenia Banat Deal pietros acoperit de mărăcini.
    surse: Scriban sinonime: smidă

etimologie:

  • corn + sufix -et.