9 definiții pentru cornet (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornét1 [At: LM / Pl: ~e, (8) ~uri, sn, ~éți sm / E: fr cornet] 1 sn Bucată de hârtie răsucită în formă de corn1 (1), în care se împachetează bomboane, semințe etc. 2 sn Conținut al unui cornet1 (1). 3 sn (Înv; îs) ~ acustic Instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab Si: pavilion. 4 sn Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, de dimensiuni mai reduse și mai sensibil, folosit în jazzul modern. 5 sn (Îs) ~ cu pistoane Instrument muzical de suflat ca o trompetă, dar prevăzut cu pistoane în loc de ventile. 6 sm Persoană care cântă la cornet1 (4-5). 7 sn (Frî) Pahar de carton, în forma unui trunchi de con, cu care se aruncă zarurile la diferite jocuri de noroc. 8 sn (Atm; îs) ~e nazale Fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet1 (1), situate câte trei în fiecare nară. 9 sn (Glg) Martor de eroziune conic, ridicat deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. 10 sn Produs de patiserie asemănător cu o vafă, în care se pune înghețată, cremă etc.

cornét2 [At: LB / Pl: ~uri sn, ~éți sm / E: corn2 + -et] 1 sn Pădure de corni2 (1). 2 sn Loc acoperit cu cornet2 (1). 3 sn (Reg) Pământ format din sfărâmături de stânci. 4 sn (Reg) Vârf de munte Si: pisc. 5 sm (Bot; reg) Scaiete (Carduus nutans).

cornét3 [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 71 / V: ~tă sf / Pl: ~uri sn, ~éți sm / E: rs корнет] (Înv) 1 sn Drapelul unui escadron de cavalerie. 2 sm Ofițer de cavalerie. 3 sm Stegar de cavalerie Si: port-drapel.

CORNÉT2, corneți, s. m. (Înv.) Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. – Din rus. kornet.

CORNÉT2, corneți, s. m. (Înv.) Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. – Din rus. kornet.

CORNÉT, corneți, s. m. (Învechit) Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. Ce de treabă tînăr... Nu-i degeaba cornet la cavalerie. ALECSANDRI, T. I 67.

CORNÉT2 ~ți m. înv. 1) Ofițer inferior de cavalerie. 2) Portdrapel de cavalerie. /<rus. kornet

cornet m. od. ofițer de cavalerie: nu-i de geaba, cornet la cavalerie AL. [Rus. KORNETŬ (din fr. cornet)].

2) cornét n., pl. urĭ (pol. kornet, rus. kornét, d. fr. cornette, steag de cavalerie). Vechĭ. Steag de cavalerie: se duceaŭ Moscaliĭ gloate cu corneturĭ (N. Cost. 2, 103). S. m. Stegar de cavalerie (Al.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cornét (persoană, plantă) s. m., pl. cornéți

Intrare: cornet (persoană)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornet
  • cornetul
  • cornetu‑
plural
  • corneți
  • corneții
genitiv-dativ singular
  • cornet
  • cornetului
plural
  • corneți
  • corneților
vocativ singular
  • cornetule
  • cornete
plural
  • corneților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cornet (persoană)

  • 1. învechit Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: portdrapel (persoană) un exemplu
    exemple
    • Ce de treabă tînăr... Nu-i degeaba cornet la cavalerie. ALECSANDRI, T. I 67.
      surse: DLRLC

etimologie: