cornet¹ [At: LM / Pl: ~e, (8) ~uri, sn, ~eți sm / E: fr cornet] 1 sn Bucată de hârtie răsucită în formă de corn¹ (1), în care se împachetează bomboane, semințe etc. 2 sn Conținut al unui cornet¹ (1). 3 sn (Înv; îs) ~ acustic Instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab Si: pavilion. 4 sn Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, de dimensiuni mai reduse și mai sensibil, folosit în jazzul modern. 5 sn (Îs) ~ cu pistoane Instrument muzical de suflat ca o trompetă, dar prevăzut cu pistoane în loc de ventile. 6 sm Persoană care cântă la cornet¹ (4-5). 7 sn (Frî) Pahar de carton, în forma unui trunchi de con, cu care se aruncă zarurile la diferite jocuri de noroc. 8 sn (Atm; îs) ~e nazale Fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet¹ (1), situate câte trei în fiecare nară. 9 sn (Glg) Martor de eroziune conic, ridicat deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. 10 sn Produs de patiserie asemănător cu o vafă, în care se pune înghețată, cremă etc.

cornet² [At: LB / Pl: ~uri sn, ~eți sm / E: corn² + -et] 1 sn Pădure de corni² (1). 2 sn Loc acoperit cu cornet² (1). 3 sn (Reg) Pământ format din sfărâmături de stânci. 4 sn (Reg) Vârf de munte Si: pisc. 5 sm (Bot; reg) Scaiete (Carduus nutans).

cornet³ [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 71 / V: ~tă sf / Pl: ~uri sn, ~eți sm / E: rs корнет] (Înv) 1 sn Drapelul unui escadron de cavalerie. 2 sm Ofițer de cavalerie. 3 sm Stegar de cavalerie Si: port-drapel.

CORNET, corneți, s. m. (Învechit) Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. Ce de treabă tînăr... Nu-i degeaba cornet la cavalerie. ALECSANDRI, T. I 67.

CORNET² ~ți m. înv. 1) Ofițer inferior de cavalerie. 2) Portdrapel de cavalerie. /<rus. kornet

cornet m. od. ofițer de cavalerie: nu-i de geaba, cornet la cavalerie AL. [Rus. KORNETŬ (din fr. cornet)].

2) cornét n., pl. urĭ (pol. kornet, rus. kornét, d. fr. cornette, steag de cavalerie). Vechĭ. Steag de cavalerie: se duceaŭ Moscaliĭ gloate cu corneturĭ (N. Cost. 2, 103). S. m. Stegar de cavalerie (Al.).

cornet³ (plantă; militar) s. m., pl. corneți

cornet (persoană, plantă) s. m., pl. corneți