8 definiții pentru cornacee


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornacée sf [At: DN3 / P: ~ce-e / E: fr cornacée] 1 (Lpl) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, întregi, flori gamopetale mici, galbene sau albe, grupate în umbele, și fructe drape sau bace roșii ori negre. 2 (Lsg) Plantă din cornacee (1).

CORNACÉE, cornacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, întregi, flori gamopetale mici, galbene sau albe, grupate în umbele și fructe drupe sau bace roșii sau negre; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: ce-e] – Din fr. cornacée.

CORNACÉE, cornacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, întregi, flori gamopetale mici, galbene sau albe, grupate în umbele și fructe drupe sau bace roșii sau negre; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. cornacées.

CORNACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dialipetale, având ca tip cornul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cornacées].

CORNACÉE s. f. pl. familie de plante lemnoase dialipetale: cornul, scorușul etc. (< fr. cornacées)

CORNACÉE ~ f. 1) pl. Familie de plante angiosperme, răspândite în regiunile temperate și subtropicale, cu frunze opuse, flori mici, galbene sau albe, grupate în umbele, și fructe drupe, roșii sau negre. 2) Plantă din această familie. [Sil. -ce-e] /<fr. cornacées


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cornacée s. f., art. cornacéea, g.-d. art. cornacéei; pl. cornacée

cornacée s. f., pl. cornacée

Intrare: cornacee
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornacee
  • cornaceea
plural
  • cornacee
  • cornaceele
genitiv-dativ singular
  • cornacee
  • cornaceei
plural
  • cornacee
  • cornaceelor
vocativ singular
plural