7 definiții pentru cornărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornărít sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 87/22 / Pl: ~uri / E: corn1 + -ărit] (Înv) 1 Impozit pe vitele comute. 2 Arat cu plugul.

CORNĂRÍT s. n. (Înv.) Dare pe vitele cornute. – Corn1 + suf. -ărit.

CORNĂRÍT s. n. Dare pe vitele cornute. – Corn1 + suf. -ărit sau cornar + suf. -it.

cornărit n. od. dare pe vitele cornute.

cornărít n., pl. urĭ. Sec. 18. Un bir pe vitele cornute introdus de Antioh Cantemir, domnu Moldoveĭ (1705-1708).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: cornărit
cornărit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornărit
  • cornăritul
  • cornăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cornărit
  • cornăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)