7 definiții pentru coreut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coreút sm [At: DN3 / P: ~re-ut / Pl: ~úți / E: fr choreute] Corist în teatrul antic grec.

COREÚT, coreuți, s. m. Corist în teatrul antic. – Din fr. choreute.

COREÚT, coreuți, s. m. Corist în corul antic. – Din fr. choreute.

COREÚT s.m. Corist în teatrul antic grec. [Pron. -re-ut. / < fr. choreute, gr. choreutes]

COREÚT s. m. corist în teatrul antic. (< fr. choreute)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coreút s. m., pl. coreúți[1] modificată

  1. Accentuare greșită în original: coréut. gall

coreút s. m., pl. coreúți

Intrare: coreut
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coreut
  • coreutul
  • coreutu‑
plural
  • coreuți
  • coreuții
genitiv-dativ singular
  • coreut
  • coreutului
plural
  • coreuți
  • coreuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coreut

  • 1. Corist în teatrul antic.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: