9 definiții pentru coraport


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corapórt sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: co- + raport după rs солоклад] Raport de completare făcut de o altă persoană.

CORAPÓRT, corapoarte, s. n. Raport de completare care însoțește raportul principal prezentat de o altă persoană. – Co- + raport (după rus. sodoklad).

CORAPÓRT, corapoarte, s. n. Raport de completare care însoțește raportul principal prezentat de o altă persoană. – Co- + raport (după rus. sodoklad).

CORAPÓRT, coraporturi, s. n. Raport de completare care însoțește raportul principal prezentat de o altă persoană. – Co- + raport (după rus. sodoklad).

CORAPÓRT, corapoarte, s. n. Raport de completare care însoțește raportul principal făcut de altă persoană.

CORAPÓRT s.n. Raport care însoțește un raport principal făcut de altă persoană. [< coraportor, după rus. sodoklad].

CORAPÓRT s. n. raport care însoțește un raport principal, făcut de altă persoană. (după rus. sodoklad)

CORAPÓRT ~oárte n. Raport care completează un raport principal, prezentat de altă persoană. /co- + raport


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corapórt s. n., pl. corapoárte

corapórt s. n., pl. corapoárte

Intrare: coraport
coraport1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coraport
  • coraportul
  • coraportu‑
plural
  • corapoarte
  • corapoartele
genitiv-dativ singular
  • coraport
  • coraportului
plural
  • corapoarte
  • corapoartelor
vocativ singular
plural
coraport2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Flexiune nerecomandată.
Surse flexiune: DEX '96
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coraport
  • coraportul
  • coraportu‑
plural
  • coraporturi
  • coraporturile
genitiv-dativ singular
  • coraport
  • coraportului
plural
  • coraporturi
  • coraporturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coraport

  • 1. Raport de completare care însoțește raportul principal prezentat de o altă persoană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Co- + raport
    surse: DEX '98 DEX '09
  • după limba rusă sodoklad
    surse: DEX '09 DEX '98 DN