8 definiții pentru copleșitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copleșitor, ~oare a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 80 / Pl: ~i, ~oare / E: copleși + -itor] 1-13 Care copleșește (1-13).

COPLEȘITÓR, -OÁRE, copleșitori, -oare, adj. Care copleșește. – Copleși + suf. -tor.

COPLEȘITÓR, -OÁRE, copleșitori, -oare, adj. Care copleșește. – Copleși + suf. -tor.

COPLEȘITÓR, -OÁRE, copleșitori, -oare, adj. Care copleșește. Sare la ușă cu o copleșitoare bucurie. CAMIL PETRESCU, T. II 80. ◊ (Poetic) Cocostîrcii... rămaseră nemișcați, parcă ascultînd inima copleșitoare a naturii. CAMILAR, TEM. 88.

COPLEȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care copleșește; în stare să copleșească; covârșitor. /a copleși + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copleșitór (co-ple-) adj. m., pl. copleșitóri; f. sg. și pl. copleșitoáre

copleșitór adj. m. (sil. -ple-), pl. copleșitóri; f. sg. și pl. copleșitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPLEȘITÓR adj. 1. v. apăsător. 2. covârșitor, sfâșietor. (O impresie ~oare.) 3. v. pătrunzător. 4. v. covârșitor, (fig.) strivitor.

COPLEȘITOR adj. 1. apăsător, covîrșitor, greu, împovărător, (livr.) oneros. (Îndatoriri ~.) 2. covîrșitor, sfîșietor. (O impresie ~.) 3. covîrșitor, pătrunzător. (Un frig ~.) 4. covîrșitor, (fig.) strivitor. (0 personalitate ~.)

Intrare: copleșitor
copleșitor adjectiv
  • silabație: co-ple-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copleșitor
  • copleșitorul
  • copleșitoru‑
  • copleșitoare
  • copleșitoarea
plural
  • copleșitori
  • copleșitorii
  • copleșitoare
  • copleșitoarele
genitiv-dativ singular
  • copleșitor
  • copleșitorului
  • copleșitoare
  • copleșitoarei
plural
  • copleșitori
  • copleșitorilor
  • copleșitoare
  • copleșitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copleșitor

  • 1. Care copleșește.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: covârșitor 2 exemple
    exemple
    • Sare la ușă cu o copleșitoare bucurie. CAMIL PETRESCU, T. II 80.
      surse: DLRLC
    • poetic Cocostîrcii... rămaseră nemișcați, parcă ascultînd inima copleșitoare a naturii. CAMILAR, TEM. 88.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • copleși + sufix -tor.
    surse: DEX '09 NODEX