21 de definiții pentru copită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copítă1 sf [At: MARDARIE, L. 1525 / V: căp~, scop~, scopítă / A și: cópită / Pl: ~te și (rar) ~íți / E: vsl копито] 1 Unghie cărnoasă, care acoperă extremitatea piciorului la cal, rumegătoare și alte animale, protejând țesuturile vii. 2 (Îe) A-i sări cuiva ~tele A fugi foarte repede. 3 (Bot; îc) ~-de-copaci Ciupercă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Bot; îc) ~a-calului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 5 (Bot; reg) Babiță (Fomes fomentarius). 6 (Bot; reg) Mănătarcă (Boletus bovinus). corectată

copítă2 sf vz căpiță

COPÍTĂ, copite, s. f. Formațiune cornoasă, rezistentă, care acoperă terminațiile degetelor la copitate și protejează țesuturile vii. – Din sl. kopyto.

COPÍTĂ, copite, s. f. Partea cornoasă, rezistentă, care acoperă terminațiile degetelor la copitate și protejează țesuturile vii. – Din sl. kopyto.

COPÍTĂ, copite, s. f. Partea cornoasă, rezistentă, care acoperă extremitatea piciorului (degetele) la unele mamifere (la cai, asini, vite cornute etc.). Copitele cailor răsunau în amurgul de toamnă ca într-o pustie. SADOVEANU, O.I 229. Un călăreț trece-n galop. Ascult cum sună copitele calului pe drumul uscat. VLAHUȚĂ, O. A. II 177. Zărește-o căprioară, Cu steluță albă-n frunte Și cornițe mititele Și copite sprintenele. ALECSANDRI, P. P. 164. ♦ (Depreciativ, pentru picioarele omului) Domnii șef să-mi ziceți și să lipiți copitele! PAS, L. I 168.

COPÍTĂ ~e f. Formație cornoasă care acoperă capetele degetelor la mamiferele copitate. /<sl. kopyto

copită f. 1. unghia calului sau a măgarului; 2. Tr. babiță (pălăria ciupercei având forma unei copite). [Slav. KOPYTO].

1) copítă f., pl. e (vsl. rus. kopýto, sîrb. kópito. V. copcă 2). Unghia animalelor din neamu caluluĭ și al bouluĭ. Lovitură de copită: măgaru trase o copită leuleĭ. Copitariță.

2) copítă f., pl. copițĭ (Munt. vest) și copíță f., pl. e (Olt.), V. căpiță.

căpíță1 sf [At: I. IONESCU, C. 121/19 / V: cop~, copítă / Pl: ~țe / E: bg копица] 1 Grămadă (provizorie) de fân, de formă conică și de mărime variabilă. 2 (Pex) Grămadă conică de nutreț sau de cereale. 3 (Mol; rar) Căpățână.

căpíță2 sf [At: LIUBA-IANA, M. / Pl: ~țe / E: srb kapica] Căiță (1).

căpíță (Mold. Munt. est), copiță (Olt.) f., pl. e, și copítă (Munt. vest) f., pl. e și țĭ (pol. kopica, dim. d. kopa, claĭe, stog, d. vsl. kupŭ, grămadă, vgerm. kûfe, ngerm. kaufen; bg. sîrb. kup, nsl. kup, kopica, rut. kopícĕa, rus. kopná; ung. kupac și [d. rom.] kapica; ngr. kopádi. V. cupesc). Mold. Grămada provizorie de fîn (înaltă cam cît omu) care la un loc cu altele formează claĭa. Munt. Stog, fîn așezat în ultima formă. Fig. Iron. Hălăcĭugă, păr mare netuns în capu cuĭva.

únghie f. (lat. úngula, unghie; it. únghia, ugna, pv. ongla, fr. ongle, cat. ungla, sp. uña, pg. unha). Materia dură cu care se termină vîrfu degetelor (numită la unele animale și păsărĭ și gheară, ĭar la vite copită): a-țĭ tăĭa unghiile. Nicĭ cît negru supt unghie, de loc, nicĭ de cum. A lua în unghiĭ, a lua în gheare, a ataca violent. A fi unghie și carne cu cineva, a fi foarte unit cu el, a ținea foarte mult cu el. Zgîrcit de-șĭ mănîncă de supt unghie, foarte zgîrcit. Unghia găiĭ, 1. o buruĭană popilionacee (astrágalus glycyphyllos); 2) un fel de bubă cu treĭ găurĭ. Unghia păsăriĭ, un fel de viorea (viola declinata).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copítă s. f., g.-d. art. copítei; pl. copíte

copítă s. f., pl. copíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPÍTĂ s. (ANAT.) unghie. (~ calului.)

COPÍTĂ s. v. babiță, hrib, iască, mânătarcă.

COPI s. (ANAT.) unghie. (~ calului.)

copi s. v. BABIȚĂ. HRIB. IASCĂ. MÎNĂTARCĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

copítă (copíte), s. f.1. Partea cornoasă care acoperă terminațiile degetelor la copitate. – 2. Ciupercă (Polyporus fomentarius). – Megl. cupită. Sl. kopyto (Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 72; Conev 89), cf. bg. kopito, sb. kòpito, rus. kopito. Este dublet al lui căpută.Der. copita, vb. (a lovi cu copita); copitat, adj. (care are copite); copitariță, s. f. (burete de stejar); copitos, adj. (care are copite; rezistent ca o copită).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

copită, copită s. f. (peior.) picior.

Intrare: copită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copi
  • copita
plural
  • copite
  • copitele
genitiv-dativ singular
  • copite
  • copitei
plural
  • copite
  • copitelor
vocativ singular
plural

copită

  • 1. Formațiune cornoasă, rezistentă, care acoperă terminațiile degetelor la copitate și protejează țesuturile vii.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: unghie 4 exemple
    exemple
    • Copitele cailor răsunau în amurgul de toamnă ca într-o pustie. SADOVEANU, O. I 229.
      surse: DLRLC
    • Un călăreț trece-n galop. Ascult cum sună copitele calului pe drumul uscat. VLAHUȚĂ, O. A. II 177.
      surse: DLRLC
    • Zărește-o căprioară, Cu steluță albă-n frunte Și cornițe mititele Și copite sprintenele. ALECSANDRI, P. P. 164.
      surse: DLRLC
    • depreciativ (Pentru picioarele omului) Domnu șef să-mi ziceți și să lipiți copitele! PAS, L. I 168.
      surse: DLRLC

etimologie: