opțiuni
  • info

9 definiții pentru copilandră

Explicative DEX

COPILANDRĂ, copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență; codană. – Din copilandru.

COPILANDRĂ, copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență; codană. – Din copilandru.

copilandră sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 51/11 / Pl: ~re / E: copil1 + -andră] (Pfm) Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență Si: (reg) codană.

COPILANDRĂ, copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de la copilărie ia adolescență; codană. Pentru brațele de copilandră ale mamei, plozii sînt grei. STANCU, D. 14. Tînăra femeie, deși avea aproape treizeci de ani, părea o copilandră. CAMIL PETRESCU, N. 159. ◊ Fig. (Adjectival) Naivă, nepricepută, neștiutoare. Mă socoți tu așa de proastă și copilandră? SBIERA, P. 9.

copilandru sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 51/11/ Pl: ~ri / E: copil1 + -andru] (Pfm) 1 Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență Si: copilandric (1). 2 Băiat mare Si: copilandric (2).

COPILANDRU sm., COPILANDRĂ (pl. -re) I. sf. Copil, băiat măricel; fată măricică: deși copilandru, puse țara la cale ca și un om matur (ISP.). II. adj. Cu minte copilărească: mă socoți tu așa de proastă și copilandră? (SAD.).

COPILANDRU ~ă (~i, ~e) m. și f. Băiat (fată) aflat la vârsta de trecere de la copilărie la adolescență. /copil + suf. ~andru

Ortografice DOOM

copilandră s. f., g.-d. art. copilandrei; pl. copilandre

copilandră s. f., g.-d. art. copilandrei; pl. copilandre

copilandră s. f., g.-d. art. copilandrei; pl. copilandre

Intrare: copilandră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copilandră
  • copilandra
plural
  • copilandre
  • copilandrele
genitiv-dativ singular
  • copilandre
  • copilandrei
plural
  • copilandre
  • copilandrelor
vocativ singular
  • copilandră
  • copilandro
plural
  • copilandrelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copilandră, copilandresubstantiv feminin

  • 1. Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: codană
    • format_quote Pentru brațele de copilandră ale mamei, plozii sînt grei. STANCU, D. 14. DLRLC
    • format_quote Tînăra femeie, deși avea aproape treizeci de ani, părea o copilandră. CAMIL PETRESCU, N. 159. DLRLC
    • 1.1. figurat (și) adjectival Naivă, nepricepută, neștiutoare. DLRLC
      • format_quote Mă socoți tu așa de proastă și copilandră? SBIERA, P. 9. DLRLC
etimologie:
  • copilandru DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.