6 definiții pentru copiat (cleric)

copiát1 sn [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 159, 3/5 / P: ~pi-at / Pl: ~uri / E: copia] 1-4 Copiere (1-4). 5 Plagiat1.

copiát2 sm [At: DN3 / P: ~pi-at / Pl: ~áți / E: fr copiate, ngr ϰοπιατες] Membru al clerului la Constantinopol care avea misiunea de a acoperi morții cu un giulgiu.

copiát3, ~ă a [At: EMINESCU, N. 67 / P: ~pi-at / Pl: ~ați, ~e / E: copia] 1 Care este reprodus întru totul. 2 Imitat.

copiát1 (cleric) (-pi-at) s. m., pl. copiáți

copiát (cleric) s. m. (sil. -pi-at), pl. copiáți

COPIÁT s.m. Membru al clerului la Constantinopol care avea misiunea de a acoperi morții cu un giulgiu. [Pron. -pi-at. / < fr. copiate, gr. kopiates].

Intrare: copiat (cleric)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copiat copiatul
plural copiați copiații
genitiv-dativ singular copiat copiatului
plural copiați copiaților
vocativ singular copiatule, copiate
plural copiaților

copiat (cleric)

  • 1. Membru al clerului la Constantinopol care avea misiunea de a acoperi morții cu un giulgiu.
    surse: DN

etimologie: