12 definiții pentru copăcel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPĂCÉL, copăcei, s. m. Diminutiv al lui copac.Expr. (Adverbial) A sta (sau a merge, a umbla etc.) copăcel = a sta (sau a merge) pe picioare, drept (și încet, cu grijă). – Copac + suf. -el.

copăcél sm [At: PSALT. 16/27 / Pl: ~ei / E: copac + -el] 1-2 (Șhp) Copac (1) (mic). 3 (Bot; îs) Fasole ~ Fasole care se cațără pe araci. 4 (D. copii mici; îe) A sta (sau a merge, a umbla) ~ A sta sau a merge pe picioare încet și cu grijă. 5 (Îlav) – ~ Cu grijă. 6 (Blg; lpl) Canal. 7 (Blg) Legumă cu boabe lungi și pestrițe, care crește în sus, asemenea copacului.

COPĂCÉL, copăcei, s. m. Diminutiv al lui copac.Expr. (Adverbial) A sta (sau a merge, a umbla etc.) copăcel = a sta (sau a merge etc.) pe picioare, drept (și încet, cu grijă). – Copac + suf. -el.

COPĂCÉL, copăcei, s. m. Diminutiv al lui copac; copac tînăr; arbust. Văzînd păsărelele cîte două-două, pe rămurelele copăceilor, se încinse focul într-însa de dorul bărbatului său. ISPIRESCU, L. 58. Îmi zîmbi sorbind infuzia copăcelului de China (= ceaiul). NEGRUZZI, S. I, 49. ♦ (Adverbial, uneori repetat; determină verbe ca «a merge», «a umbla», «a se ține» etc.) Pe picioare, drept. Copăcel-copăcel, îl îndemnă Bibescu, sprijinindu-l. SADOVEANU, P. M. 310. Generalul, proptit între cei doi colonei... se ținea copăcel, înaintînd cu mișcări de paralitic. D. ZAMFIRESCU, R. 193. Copăcel-copăcel, băiatul a mers cîțiva pași pînă la colțul stradei. CARAGIALE, O. I 324. Prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam cînd începusem a merge copăcel. CREANGĂ, A. 33.

COPĂCÉL ~i m. (diminutiv de la copac) Copac tânăr. * A sta (sau a merge, a umbla, a se ține) ~ a sta (sau a merge, a umbla, a se ține) în picioare. /copac + suf. ~el

copăcel m. 1. arbust; 2. fig. prunc (adică care merge copăcel): prea cu minte mare ca de copăcel PANN; 3. pl. copăcei, numele popular al balsaminei. ║ adv. drept în sus, vorbind de pruncii cari încep să umble: când începusem a merge copăcel CR.

copăcél m., pl. eĭ. Copac mic. Balsamină (Bz.). A sta copăcel, a sta pop, în picĭoare (vorbind de copiĭ cînd încep să stea în picĭoare).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copăcel s. m., pl. copăcei, pl. copăceii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPĂCÉL s. (BOT.) 1. pomișor, pomuleț. (Creșteau câțiva ~.) 2. v. puiet. 3. v. arbust.

COPĂCEL s. (BOT.) 1. pomișor, pomuleț. (Creșteau cîțiva ~.) 2. puiet, (reg.) puiandru. 3. arbust.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a merge copăcel expr. (d. copiii mici) a se ține pe picioare, a păși drept și încet.

Intrare: copăcel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copăcel
  • copăcelul
  • copăcelu‑
plural
  • copăcei
  • copăceii
genitiv-dativ singular
  • copăcel
  • copăcelului
plural
  • copăcei
  • copăceilor
vocativ singular
  • copăcelule
  • copăcele
plural
  • copăceilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copăcel, copăceisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui copac; copac tânăr, arbust. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Văzînd păsărelele cîte două-două, pe rămurelele copăceilor, se încinse focul într-însa de dorul bărbatului său. ISPIRESCU, L. 58. DLRLC
    • format_quote Îmi zîmbi sorbind infuzia copăcelului de China (= ceaiul). NEGRUZZI, S. I, 49. DLRLC
    • chat_bubble (și) adverbial (Uneori repetat) A sta (sau a merge, a umbla etc.) copăcel = a sta (sau a merge) pe picioare, drept (și încet, cu grijă). DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Copăcel-copăcel, îl îndemnă Bibescu, sprijinindu-l. SADOVEANU, P. M. 310. DLRLC
      • format_quote Generalul, proptit între cei doi colonei... se ținea copăcel, înaintînd cu mișcări de paralitic. D. ZAMFIRESCU, R. 193. DLRLC
      • format_quote Copăcel-copăcel, băiatul a mers cîțiva pași pînă la colțul stradei. CARAGIALE, O. I 324. DLRLC
      • format_quote Prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam cînd începusem a merge copăcel. CREANGĂ, A. 33. DLRLC
etimologie:
  • copac + sufix -el. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.