conștientizare sf [At: DN³ / P: ~ști-en~ / Pl: ~zări / E: conștientiza] Înțelegere a realității înconjurătoare Si: conștientizat¹.

CONȘTIENTIZARE s.f. Faptul de a face, de a deveni conștient. [Pron. -ști-en-. / < conștientiza].

conștientizare s. f. Faptul de a face, de a deveni conștient ◊ „Dar, scrie «Le Monde», pentru că e prea cineast, pentru că e prea nesigur când trebuie să abordeze idei generale, Louis Malle nu se arată capabil să facă din filmul său un instrument al conștientizării.” Săpt. 19 IV 74 p. 10. ◊ „Pe baza multiplelor însușiri atribuite zeiței Shakti, au apărut tot atâtea ideologii și rituri shaktiste. Mijloacele practice indicate adepților pentru conștientizarea identificării ființei lor cu ființa veșnicei Shakti [...]” Cont. 13 XII 74 p. 4. ◊ „Conștientizarea conceptuală a realismului avea deja în spate realizări artistice remarcabile.” Cont. 16 IX 77 supl. III (din conștientiza, după fr. conscientisation; DMN 1968, DTN 1974; A. Beyrer în SCL 5/76 p. 537; DN3)

conștientizare s. f., pl. conștientizări

Conștientizare ≠ inconștientizare