6 definiții pentru convulsionare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convulsiona vr [At: DA ms / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: fr convulsionner] 1 A avea convulsii (1) Si: convulsa. 2 (Fig) A se frământa. 3 (Fig) A se zvârcoli. 4 A se încorda.

CONVULSIONÁ, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda. [Pr.: -si-o-] – Din fr. convulsionner.

CONVULSIONÁ vb. I. refl. A avea convulsii; a se zvârcoli; a se încorda; a se convulsa. [Pron. -si-o-. / < fr. convulsionner].

A SE CONVULSIONÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de convulsii; a avea convulsii. [Sil. -si-o-] /<fr. convulsionner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convulsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. convulsionéz, 3 sg. și pl. convulsioneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONVULSIONÁ vb. (MED.) (livr.) a se convulsa.

Intrare: convulsionare
convulsionare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convulsionare
  • convulsionarea
plural
  • convulsionări
  • convulsionările
genitiv-dativ singular
  • convulsionări
  • convulsionării
plural
  • convulsionări
  • convulsionărilor
vocativ singular
plural

convulsiona

etimologie: