CONTRAREVOLUȚIE, contrarevoluții, s. f. Mișcare politică și socială care vizează distrugerea, anularea rezultatelor unei revoluții. – Din fr. contre- révolution, rus. kontrrevoliuțiia.

contrarevoluție sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr 158, 3/1 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr contre-révolution, rs контрореволюция] Acțiune organizată de forțele înlăturate de la putere, cu scopul reinstaurării vechii puteri.

CONTRAREVOLUȚIE, contrarevoluții, s. f. Acțiune organizată, de forțele înlăturate de la putere, cu scopul restaurării vechii puteri. – Din fr. contre-révolution, rus. kontrrevoliuțiia.

CONTRAREVOLUȚIE, contrarevoluții, s. f. Lupta reacționară a claselor exploatatoare și a agenților lor împotriva mișcării revoluționare, a revoluției și a statului de dictatură a proletariatului. – Pronunțat: -ți-e.

CONTRAREVOLUȚIE s.f. Luptă împotriva unei mișcări revoluționare, a unei revoluții. [După fr. contre-révolution, rus. kontrrevoliuțiia].

CONTRAREVOLUȚIE s. f. mișcare organizată, reacționară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluție, în scopul restaurării vechii puteri de stat. (< fr. contre-révolution)

contrarevoluțiune sf vz contrarevoluție

* CONTRAREVOLUȚIUNE, * CONTRAREVOLUȚIE sf. ⏲ Revoluție politică menită să distrugă efectele unei revoluțiuni făcute înainte [fr.].

*contrarevoluțiúne f. (fr. contre-révolution). Revoluțiune făcută contra alteĭa. – Și -úție.

contrarevoluție (desp. -ți-e) s. f., art. contrarevoluția (desp. -ți-a), g.-d. art. contrarevoluției; pl. contrarevoluții, art. contrarevoluțiile (desp. -ți-i-)

contrarevoluție (-ți-e) s. f., art. contrarevoluția (-ți-a), g.-d. art. contrarevoluției; pl. contrarevoluții, art. contrarevoluțiile (-ți-i-)

contrarevoluție s. f. → revoluție