contrafórt sn [At: IORGA, C. I. II, 14 / Pl: ~uri și (nob; sm) ~rți / E: fr contrefort] 1 Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui. 2 Picior al unui turn de extracție înclinat spre exterior.

CONTRAFÓRT, (1) contraforți, s. m., (2) contraforturi, s. n. 1. S. m. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui. 2. S. n. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. – Din fr. contrefort.

CONTRAFÓRT, contraforturi, s. n. 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. – Din fr. contrefort.

CONTRAFÓRT, contraforturi, s. n. 1. Întăritură masivă, în formă de pilastru, a unui zid, formînd corp cu acesta și servind la mărirea rezistenței lui împotriva presiunilor acoperișului sau ale altor părți din construcție. Dintre pereții aceia groși cît niște contraforturi, umezeala și frigul nu ieșeau nici în toiul verii. CAMILAR, N. I 115. Casa era într-o grădină imensă, mărginită de trei străzi, de care era ferită printr-un gard de cărămidă solid ca un contrafort. CAMIL PETRESCU, N. 103. 2. (Ind. petroliferă) Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție.

CONTRAFÓRT s.n. 1. Stâlp masiv de zidărie care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. [Pl. -turi, (s.m.) -ți. / cf. fr. contrefort, it. contrafforte].

CONTRAFÓRT s. n. 1. masiv de zidărie sau beton care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. (< fr. contrefort)

CONTRAFÓRT ~uri n. Întăritură din piatră sau beton alăturată unui zid înalt pentru a-l consolida. /<fr. contrefort

!contrafórt¹ (element de arhitectură) s. m., pl. contrafórți

contrafort.

CONTRAFÓRT s. (ARHIT.) (pop.) pinten. (~ la zidul unei cetăți.)

CONTRAFORT s. (ARHIT.) (pop.) pinten. (~ la zidul unei cetăți.)