CONTRACEPȚIE s. f. Măsură temporară și reversibilă de evitare a sarcinii, constând din utilizarea unei metode sau folosirea unui produs contraceptiv; anticoncepție. – Din fr. contraception.

CONTRACEPȚIE s. f. anticoncepție. (< fr. contraception)

contracepție s. f. (Termen și concept devenite cunoscute publicului larg mai ales după dec. 1989) Ansamblul mijloacelor utilizate pentru a provoca temporar infecunditatea ◊ „Centrul de contracepție pentru studenți este unicul din București care dispune de cel mai mare și cel mai variat număr de contraceptive. [...] Personalul CPF oferă câte 200300 de plachete contracepție pe zi.” R.l. 14 VII 93 p. 5. ◊ „Contracepția reprezintă ansamblul de metode prin care se poate evita apariția unei sarcini nedorite, în urma unui act sexual.” R.l. 4 III 94 p. 5 (cf. engl., fr. contraception; it. contracezzione; DMC, PR 1965, DPN 1979)

contracepție (desp. -ți-e) s. f., art. contracepția (desp. -ți-a), g.-d. art. contracepției

*contracepție (-ți-e) s. f., art. contracepția (-ți-a), g.-d. art. contracepției

contracepție s. f., g.-d. art. contracepției