† CONTEȘ 👉 CONTĂȘ.

conteș (contoș) n. 1. odinioară, manta lungă și îmblănită: conteșul cel de postav alb, blănit cu samur, al beizadelii FIL.; 2. azi, haină țărănească lungă și largă, brodată și îmblănită cu piei de vulpe, purtată la zile mari. [Pol. KONTUSZ].

cónteș, V. contuș.

* CONTĂȘ, CONTEȘ, CONTOȘ (pl. -șe) sn. 👕 1 Manta poloneză, lungă și îmblănită, purtată odinioară de Domn și de boieri: contoșul Domnului, sur și lung, cu ceaprazuri de fir (ODOB.) ¶ 2 Mold. Bucov. Un fel de scurteică purtată de oamenii de la țară, lungă și largă, îmblănită cu piei de vulpe: șezi mătăluță locului... și te învălește cu contășu băbacăi (ALECS.) [pol. kontusz].

*cóntuș n., pl. e (pol. kontusz, kuntusz, rut. kóntuš, kúntuš, ung. köntös, kantus, turc. bg. kontóš, poate d. vgr. [d. pers.] kándys, un fel de manta persică. V. cotoșman). Vechĭ. Un fel de manta boĭerească blănită. Azĭ. Mold. Un fel de manta pe care o poartă țăraniĭ bogațĭ. – În Mold. sud și cónteș (pînă pin sec. 19), un fel de malotea femeĭască purtată pe umerĭ și care avea niște mînicĭ lungĭ neîntrebuințate. – Și cóntoș, cóntăș (ca ratuș, -eș, -oș și ĭuruș, -eș). V. contoman, dulamă și cortel).