12 definiții pentru contencios (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTENCIOS, -OASĂ, contencioși, -oase, s. n., adj. 1. S. n. (În unele state) Serviciu de avocați care apără drepturile și interesele juridice ale unor întreprinderi sau instituții la încheierea de acte juridice sau în fața organelor de jurisdicție. ◊ Contencios administrativ = a) organ de jurisdicție care se ocupă cu rezolvarea litigiilor dintre stat și persoanele fizice; b) ansamblu de norme după care se rezolvă litigiile de către acest organ. 2. Adj. (În sintagma) Procedură contencioasă = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese. – Din lat. contentiosus (după fr. contentieux).

contencios, ~oa [At: PRETORIAN, DR. C. 56 / Pl: ~oși, ~oase / E: lat contentiosus, după fr contentieux] (Jur) 1 a Care dă naștere la discuție. 2 a (Îs) Procedură ~oasă Procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese. 3 sn Serviciu pe lângă o instituție publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu apărarea drepturilor și intereselor instituției respective la încheierea de acte juridice sau în fața organelor de jurisdicție. 4 sn (Îs) ~ administrativ Organ de jurisdicție care se ocupă cu rezolvarea litigiilor dintre stat și persoanele fizice. 5 sn (Îas) Ansamblu de norme după care sunt rezolvate litigiile de către un astfel de organ.

CONTENCIOS, -OASĂ, contencioși, -oase, s. n., adj. 1. S. n. (În unele state) Serviciu pe lângă o instituție publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu apărarea drepturilor și intereselor instituției respective la încheierea de acte juridice sau în fața organelor de jurisdicție. ◊ Contencios administrativ = a) organ de jurisdicție care se ocupă cu rezolvarea litigiilor dintre stat și persoanele fizice; b) ansamblu de norme după care se rezolvă litigiile de către acest organ. 2. Adj. (În sintagma) Procedură contencioasă = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese. – Din lat. contentiosus (după fr. contentieux).

CONTENCIOS, contencioase, s. n. (Ieșit din uz) Serviciu pe lîngă o instituție publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu problemele juridice și cu procesele instituției respective. Contencios administrativ = instanță de control judecătoresc al legalității actelor de autoritate administrativă. – Pronunțat: -ci-os.

CONTENCIOS, -OA s.n. (Ieșit din uz) Serviciu al unei instituții publice sau particulare, care se ocupă de problemele juridice ale instituției respective. // adj. (Jur.) Procedură contencioasă = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese. [Pron. -ci-os. / < lat. contentiosus, după fr. contentieux].

CONTENCIOS, -OA I. s. n. (în unele state) serviciu de avocați în cadrul unor organe ale puterii de stat, al unor întreprinderi sau instituții, care apără drepturile și interesele juridice ale acestora. ♦ ~ administrativ = a) organ de jurisdicție care rezolvă litigiile dintre stat și persoanele fizice; b) ansamblu de forme după care se rezolvă asemenea litigii. II. adj. 1. care este contestat, discutabil; litigios. 2. (jur.) procedură õasă = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese. (după lat. contentiosus, fr. contentieux)

contencios n. se zice în administrațiune de tot ce poate da materie la proces și de personalul ce se ocupă cu aceasta: serviciul contenciosului.

*contențiós, -oásă adj. (lat. contentiosus, care se poate judeca, îndărătnic, d. contentus, întins, încordat, ardent, conténdere, a lupta. V. tind, pretind, pretențios). Ĭubitor de dispută: spirit contențios. Contestat, litigios: afacere contențioasă. S. n., pl. urĭ sau oase. Acel serviciŭ administrativ care se ocupă de neînțelegerile dintre particularĭ și stat (secțiunea III a Curțiĭ de Casațiune). – Fals -cios. Cp. cu pretențios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contencios2 (desp. -ci-os) s. n., pl. contencioase (contencios administrativ)

contencios2 (-ci-os) s. n., pl. contencioase

contencios s. n. (sil. -ci-os), pl. contencioase

Intrare: contencios (s.n.)
contencios2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -ci-os info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contencios
  • contenciosul
  • contenciosu‑
plural
  • contencioase
  • contencioasele
genitiv-dativ singular
  • contencios
  • contenciosului
plural
  • contencioase
  • contencioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contencios, contencioasesubstantiv neutru

  • 1. (În unele state) Serviciu de avocați care apără drepturile și interesele juridice ale unor întreprinderi sau instituții la încheierea de acte juridice sau în fața organelor de jurisdicție. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Contencios administrativ = organ de jurisdicție care se ocupă cu rezolvarea litigiilor dintre stat și persoanele fizice. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.2. Contencios administrativ = ansamblu de norme după care se rezolvă litigiile de către acest organ. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.