2 definiții pentru contagionat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTAGIONA vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) contagia. [Pron. -gi-o-. / < fr. contagionner].
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contagiona vb., ind. prez. 3 sg. și pl. contagionează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: contagionat
contagionat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
contagionare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)