3 definiții pentru constelare
Explicative DEX
constelare sf [At: TOMA, ap. DA ms / Pl: ~lări / E: constela] (Nob) Constelație (1).
CONSTELA vb. I. (Rar) A acoperi cu stele, a înstela. ♦ (Fig.) A acoperi, a umple de... [< fr. consteller].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
constela vb., ind. prez. 3 sg. constelează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: constelare
constelare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||