11 definiții pentru constatare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSTATÁRE, constatări, s. f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei. – V. constata.

constatare sf [At: MAIORESCU, L. 52 / Pl: ~tări / E: constata] 1 Stabilire. 2 Încredințare. 3 Remarcă.

CONSTATÁRE, constatări, s. f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare. – V. constata.

CONSTATÁRE, constatări, s. f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire.

CONSTATÁRE s.f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare. V. descindere. [< constata].

constatare f. fapta de a constata și lucrul constatat.

*constatațiúne f. (d. constat; fr. -ation). Acțiunea de a constata. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constatáre s. f., g.-d. art. constatắrii; pl. constatắri

constatáre s. f., g.-d. art. constatării; pl. constatări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSTATÁRE s. 1. v. părere. 2. stabilire. (~ unei infracțiuni.)

CONSTATARE s. 1. considerație, considerent, idee, observare, observație, opinie, părere, reflecție, reflexie, remarcă. (Cîteva ~ asupra...) 2. stabilire. (~ unei infracțiuni.)

Intrare: constatare
constatare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constatare
  • constatarea
plural
  • constatări
  • constatările
genitiv-dativ singular
  • constatări
  • constatării
plural
  • constatări
  • constatărilor
vocativ singular
plural

constatare

etimologie:

  • vezi constata
    surse: DEX '09 DEX '98 DN