5 definiții pentru constănțean (adj.)

constănțeán, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~éni, ~éne / E: Constanța + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Constanței. 3-4 smf, a (Om) originar din Constanța. 5 smp Populație care locuiește în Constanța. 6-7 a Care aparține Constanței sau constănțenilor (5). 8-9 a Privitor la Constanța sau la constănțeni (5). 11 a Care este specific Constanței sau constănțenilor (5). 12 a Care provine din Constanța.

CONSTĂNȚEÁN, -Ă, constănțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Constanța. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Constanța ori constănțenilor (1), referitor la municipiul sau județul Constanța ori la constănțeni. – Constanța (n. pr.) + suf. -ean.

CONSTĂNȚEÁN, -Ă, constănțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Constanța. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Constanța. – Constanța (n. pr.) + suf. -ean.

constănțeán adj. m., s. m., pl. constănțéni; adj. f. constănțeánă, pl. constănțéne

constănțeán adj. m., s. m., pl. constănțéni; f. sg. constănțeánă, pl. constănțéne

Intrare: constănțean (adj.)
constănțean (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constănțean constănțeanul constănțea constănțeana
plural constănțeni constănțenii constănțene constănțenele
genitiv-dativ singular constănțean constănțeanului constănțene constănțenei
plural constănțeni constănțenilor constănțene constănțenelor
vocativ singular
plural

constănțean

  • 1. substantiv masculin admite vocativul Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Constanța.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. adjectiv Care aparține municipiului sau județului Constanța ori constănțenilor (1), referitor la municipiul sau județul Constanța ori la constănțeni.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Constanța (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98