3 definiții pentru conjecturat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONJECTURA, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe; a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.
CONJECTURA vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conjectura vb., ind. prez. 1 sg. conjecturez, 3 sg. și pl. conjecturează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: conjecturat
conjecturat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
conjectura, conjecturezverb
- 1. A judeca după aparențe; a face o conjectură. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- conjecturer MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.