5 definiții pentru conferențiere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFERENȚIÁ, conferențiez, vb. I. Intranz. A ține o conferință. [Pr.: -ți-a] – Din conferință.

CONFERENȚIÁ vb. I. intr. A ține o conferință. [Pron. -ți-a, p. i. -iez, ger. -iind. / cf. fr. conférencier].

A CONFERENȚIÁ ~éz intranz. (despre conferințe) A expune în mod public. [Sil. -ți-a] /Din conferință


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conferențiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. conferențiéz, 3 sg. și pl. conferențiáză, 1 pl. conferențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. conferențiéze; ger. conferențiínd (sil. -ți-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFERENȚIÁ vb. a vorbi, (înv.) a prelege. (A ~ pe tema...)

Intrare: conferențiere
conferențiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conferențiere
  • conferențierea
plural
  • conferențieri
  • conferențierile
genitiv-dativ singular
  • conferențieri
  • conferențierii
plural
  • conferențieri
  • conferențierilor
vocativ singular
plural

conferenția

  • 1. A ține o conferință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: prelege vorbi

etimologie:

  • conferință
    surse: DEX '09 DEX '98 DN