9 definiții pentru confecționer (s.m.)

confecționér, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr confectionneur] 1-2 (Muncitor) care lucrează confecții (2).

CONFECȚIONÉR, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și f. Muncitor care lucrează confecții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionneur.

CONFECȚIONÉR, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și f. Muncitor care lucrează confecții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionneur.

*confecționér (-ți-o-) s. m., pl. confecționéri

*confecționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. confecționérei; pl. confecționére

confecționér adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. confecționéri; f. sg. confecționéră, pl. confecționére

CONFECȚIONÉR, -Ă s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de confecții. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionneur].

CONFECȚIONÉR, -Ă s. m. f. 1. muncitor în confecții. 2. muncitor specializat în confecționarea unor piese. (< fr. confectionneur)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

confecționér, -ă s.m.f. Muncitor specializat în confecționarea unor piese, haine etc. ◊ „D.M., confecționeră la Întreprinderea de confecții [...]” R.l. 30 XI 81 p. 6; v. și sculer-matrițer (1973) (din fr. confectionneur; DN3 – alt sens)

Intrare: confecționer (s.m.)
confecționer substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confecționer confecționerul
plural confecționeri confecționerii
genitiv-dativ singular confecționer confecționerului
plural confecționeri confecționerilor
vocativ singular
plural