7 definiții pentru confecționer (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confecționér, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr confectionneur] 1-2 (Muncitor) care lucrează confecții (2).

CONFECȚIONÉR, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și f. Muncitor care lucrează confecții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionneur.

CONFECȚIONÉR, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și f. Muncitor care lucrează confecții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionneur.

CONFECȚIONÉR, -Ă s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de confecții. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionneur].

CONFECȚIONÉR, -Ă s. m. f. 1. muncitor în confecții. 2. muncitor specializat în confecționarea unor piese. (< fr. confectionneur)

confecționér, -ă s. m. f. Muncitor specializat în confecționarea unor piese, haine etc. ◊ „D. M., confecționeră la Întreprinderea de confecții [...]” R.l. 30 XI 81 p. 6; v. și sculer-matrițer (1973) (din fr. confectionneur; DN3 – alt sens)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*confecționér (-ți-o-) s. m., pl. confecționéri

confecționér adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. confecționéri; f. sg. confecționéră, pl. confecționére

Intrare: confecționer (s.m.)
confecționer2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -ți-o-ner
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confecționer
  • confecționerul
  • confecționeru‑
plural
  • confecționeri
  • confecționerii
genitiv-dativ singular
  • confecționer
  • confecționerului
plural
  • confecționeri
  • confecționerilor
vocativ singular
  • confecționerule
  • confecționere
plural
  • confecționerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

confecționer, -ă confecționer (2) confecționeră

  • 1. (Muncitor) care lucrează confecții.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: