opțiuni

4 definiții pentru conector (functor)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONECTÓR, -OÁRE, conectori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care conectează, care leagă. 2. S. n. Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură conectivă. 3. S. n. Conectiv (3). 4. S. m. Operator logic; functor. – Din fr. connecteur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conectór2 (functor) s. m., pl. conectóri

conectór adj. m., (mat.) s. m., pl. conectóri; f. sg. și pl. conectoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONECTÓR s. v. operator logic.

Intrare: conector (functor)
conector2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conector
  • conectorul
  • conectoru‑
plural
  • conectori
  • conectorii
genitiv-dativ singular
  • conector
  • conectorului
plural
  • conectori
  • conectorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conector (functor) conectoare

  • 1. Operator logic.
    surse: DEX '09 sinonime: functor

etimologie: