CONECTOR, -OARE, conectori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care conectează, care leagă. 2. S. n. Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură conectivă. 3. S. n. Conectiv (3). 4. S. m. Operator logic; functor. – Din fr. connecteur.

CONECTOR, -OARE, conectori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care conectează, care leagă. 2. S. n. Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură conectivă. 3. S. n. Conectiv (3). – Din fr. connecteur.

CONECTOR, -OARE, conectori, -oare, adj. Care conectează, care unește, care leagă. Neuron conector. ◊ (Substantivat, n.) Aparat sau mecanism care conectează, care stabilește o legătură. Conector electric. Conector telefonic.

CONECTOR, -OARE adj. Care conectează. // s.n. 1. (Log.) Conectiv. 2. Aparat, mecanism etc. care face, care stabilește o legătură. [< fr. connecteur].

CONECTOR, -OARE I. adj. care conectează. II. s. m. conectiv (II). III. s. n. 1. aparat, mecanism etc. care stabilește o legătură. 2. (inform.) parte a unui program care leagă două segmente. (<fr. connecteur)

CONECTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) Care conectează; care unește diferite elemente; conectiv. /<fr. connecteur

CONECTOR² ~oare n. tehn. Dispozitiv care stabilește legătura între părțile unui sistem; aparat de conectare. ~ electric. /<fr. connecteur

conector¹ adj. m., pl. conectori; f. sg. și pl. conectoare

conector² (functor) s. m., pl. conectori

conector³ (piesă) s. n., pl. conectoare

conector adj. m., (mat.) s. m., pl. conectori; f. sg. și pl. conectoare

conector (aparat) s. n., pl. conectoare

CONECTOR s. v. operator logic.