6 definiții pentru condolare
Explicative DEX
condolare sf [At: DA / Pl: ~lări / E: condola] (Trs) Condoleanță.
CONDOLA vb. I. tr. (Rar) A prezenta (cuiva) condoleanțe. [Cf. it. condolersi, germ. kondolieren].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDOLA vb. tr. a prezenta (cuiva) condoleanțe. (< germ. kondolieren, lat. condolere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
condola vb., ind. prez. 1 sg. condolez, 3 sg. și pl. condolează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
condola (-lez, -at), vb. – A prezenta condoleanțe. Lat. condolere (sec. XIX). În Trans., înv. – Der. condoleanță, s. f., din fr. condoléance.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
condola vb. I refl. (înv.) a mărturisi cuiva durerea proprie, a se spovedi cuiva.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: condolare
condolare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
condolat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)