condițional, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 239 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr conditionnel] 1 Care este supus unei condiții. 2 (Grm; îs) Propoziție ~ă Propoziție subordonată care exprimă o acțiune de a cărei îndeplinire depinde realizarea acțiunii din propoziția regentă. 3 (Grm; îs) Mod ~ Mod personal care exprimă o acțiune a cărei realizare depinde de îndeplinirea unei condiții. 4 (Psh; îs) Excitant ~ Excitant care, sincronizat în mai multe rânduri cu un reflex înnăscut, sfârșește prin a da naștere singur unui efect (motor, secretor etc.) identic cu al acestui reflex, determinând astfel formarea unui reflex condiționat.

CONDIȚIONAL, -Ă, condiționali, -e, adj. Care este supus unei (sau, mai multor) condiții; care cuprinde o condiție. Slujba pe care mi-au. dat-o era condițională. GALACTION, O. I 27. ◊ (Psih.) Excitant condițional = excitant care, sincronizat în mai multe repetiții cu un reflex înnăscut, sfîrșește prin a produce singur un efect (motor, secretor etc.) identic cu al acestui reflex: (determinînd astfel formarea unui reflex condiționat). (Gram.) Propoziție condițională = propoziție subordonată arătînd, o acțiune de îndeplinirea căreia depinde realizarea acțiunii din propoziția regentă. Mod condițional = mod care exprimă acțiunea ca dorită sau eventuală. – Pronunțat: -ți-o-.

CONDIȚIONAL, -Ă, condiționali, -e, adj. Care este supus unei condiții; care cuprinde o condiție. ◊ (Psih.) Excitant condițional = excitant care, sincronizat în mai multe repetiții cu un reflex înnăscut, sfîrșește prin a produce singur un efect (motor, secretor etc.) identic cu al acestui reflex, determinînd astfel formarea unui reflex condiționat. (Gram.) Propoziție condițională = propoziție subordonată arătînd o acțiune de a cărei îndeplinire depinde realizarea acțiunii din propozitia regentă. Mod condițional = mod care exprimă acțiunea ca dorită sau ca eventuală. [Pr.: -ți-o-]. – După fr. conditionnel.

CONDIȚIONAL, -Ă adj. Supus unor condiții; care cuprinde o condiție. ◊ Excitant condițional = excitant care, sincronizat în mai multe repetiții cu un reflex înnăscut, sfîrșește prin a produce singur un efect identic cu cel al acestui reflex; propoziție condițională (și s.f.) = propoziție circumstanțială care exprimă condiția realizării acțiunii din propoziția regentă; conjuncție condițională = conjuncție care introduce o propoziție condițională; mod condițional (și s.n.) = mod al verbului care exprimă o acțiune a cărei realizare depinde de îndeplinirea unei condiții. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. conditionnel, it. condizionale].

CONDIȚIONAL, -Ă adj. supus unor condiții; care cuprinde o condiție. ♦ stimul ~ = stimul care declanșează un reflex condiționat; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă o condiție, o ipoteză de a cărei îndeplinire depinde realizarea acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție condițională; mod ~ (și s. n.) = mod al verbului care exprimă o acțiune a cărei realizare depinde de îndeplinirea unei condiții. (< fr. conditionnel)

CONDIȚIONAL ~ă (~i, ~e) Care ține de o condiție; supus unei condiții; ipotetic. Eveniment ~. Consimțământ ~. ◊ Propoziție ~ă propoziție secundară indicând o condiție de realizarea căreia depinde efectuarea acțiunii din propoziția regentă. Mod ~ mod personal care exprimă o acțiune a cărei realizare depinde de îndeplinirea unei condiții. [Sil. -ți-o-] /<fr. conditionnel

condițional a. 1. supus la anumite condițiuni: clauză condițională. ║ n. Gram. 1. mod servind a indica că ideia exprimată de verb e supusă unei condițiuni; 2. particulă ce exprimă o condițiune: dacă. ║ adv. cu anumite condițiuni.

*condiționál, -ă adj. (mlat. conditionalis, cl. -cionalis). Supus unor condițiunĭ: promisiune condițională. S. n., pl. e. Gram. Un mod care servește să arate că acțiunea e supusă uneĭ condițiunĭ: aș veni dac’aș putea (fără virgulă!); dac’aș putea, aș veni (V. optativ). Particulă condițională, care arată o condițiune, ca dacă. Adv. În mod condițional.

condițional² (desp. -ți-o-) adj. m., pl. condiționali; f. condițională, pl. condiționale

condițional¹ (mod) (desp. -ți-o-) s. n., (forme) pl. condiționale

condițional² (-ți-o-) s. n., pl. condiționale

condițional¹ (-ți-o-) adj. m., pl. condiționali; f. condițională, pl. condiționale

condițional adj. m. (sil. -ți-o-), pl. condiționali; f. sg. condițională, pl. condiționale

+condițional-optativ (desp. -ți-o-) s. n., art. condițional-optativul

+optativ-condițional¹ (desp. -ți-o-) adj. m. (+ s. n.: modul ~); f. optativ-condițională (valoare ~); pl. optativ-condiționale

+optativ-condițional² (desp. -ți-o-) s. n., art. optativ-condiționalul

Condițional ≠ necondițional

CONDIȚIONAL, -Ă adj. (cf. fr. conditionnel, it. condizionale): în sintagmele circumstanțial condițional și circumstanțială condițională (v.).

CONDIȚIONAL s. n. (< adj. condițional, -ă, cf. fr. conditionnel, it. condizionale): aspect al modului condițional-optativ-potențial care presupune realizarea unei acțiuni numai cu îndeplinirea unei condiții (realizare datorată în mare măsură prezenței conjuncțiilor de și dacă la începutul subordonatelor). Astfel: „...de -aș fi poet, aș culege mitologia română” (Al. Russo); „Dac -ar sta cineva să-și facă samă de toate cele..., apoi atunci ar trebui să vezi tot oameni morți pe toate cărările” (Ion Creangă); „A! de -ar fi știut turcii astăzi aceasta, v-ar fi zdrobit numai cu caii lor” (N. Bălcescu).