10 definiții pentru condac (obiect)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

condác1 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 145 / Pl: ~ace, ~uri / E: nct] 1 Patul puștii. 2 Mânerul ferăstrăului. 3 (Sst) Conac. corectată

CONDÁC2, condace, s. n. Braț de ferăstrău cu ramă, folosit pentru tăierea lemnului. [Pl. și: condacuri] – Et. nec.

CONDÁC2, condace, s. n. Braț de ferăstrău cu ramă, folosit pentru tăierea lemnului. [Pl. și: condacuri] – Et. nec.

condac n. Mold. 1. strat de pușcă; 2. mâner de ferestrău. [Turc. KONDAK].

2) condác n., pl. e (ngr. kondáki [scris -ntáki], patu puștiĭ, d. vgr. kóntax, un fel de suliță; turc. kondak, patu puștiĭ). Pe la 1800. Baionetă. Azĭ. Est. Patu puștiĭ. Lovitură dată cu patu puștiĭ: ĭ-a tras un condac. Mîneru ferăstrăuluĭ, pĭesa de care-l țiĭ cînd taĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

condác s. n., pl. condáce

condác (braț de ferăstrău, patul puștii) s.n., pl. condáce / condácuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONDÁC s. v. braț, crac, margine, mână, mâner, pat, pervaz, spetează.

condac s. v. BRAȚ. CRAC. MARGINE. MÎNĂ. MÎNER. PAT. PERVAZ. SPETEAZĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

condác (-ce), s. n.1. Patul puștii. – 2. Braț. Tc. kondak, ngr. ϰοντάϰι (Cihac, II, 568; Meyer 197; Șeineanu, II, 145).

Intrare: condac (obiect)
condac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condac
  • condacul
  • condacu‑
plural
  • condace
  • condacele
genitiv-dativ singular
  • condac
  • condacului
plural
  • condace
  • condacelor
vocativ singular
plural
condac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condac
  • condacul
  • condacu‑
plural
  • condacuri
  • condacurile
genitiv-dativ singular
  • condac
  • condacului
plural
  • condacuri
  • condacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

condac (obiect)

  • 1. Braț de ferăstrău cu ramă, folosit pentru tăierea lemnului.
    surse: DEX '98

etimologie: