CONCURA, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. Intranz., refl. și tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din fr. concourir, lat. concurrere.

CONCURA vb. I. 1. intr. A participa la o competiție, la un concurs. 2. intr. A tinde spre același rezultat. 3. intr., refl., tr. A(-și) face concurență în comerț. [P.i., 3,6 -ură, -ează. / < lat. concurrere, cf. fr. concourir, concurrencer].

A CONCURA ~ez 1. intranz. 1) A participa la un concurs; a lua parte la o competiție. 2) A tinde spre același rezultat. 3) A fi în concurență. 4) A lupta pentru întâietate; a se întrece. 2. tranz. (persoane, întreprinderi etc.) A întrece în concurență. /<fr. concourir, lat. concurrere

concura vb. (a tinde spre), ind. prez. 3 sg. și pl. concură; conj. prez. 3 sg. și pl. concure; (a participa la un concurs, a face concurență) ind. prez. 1 sg. concurez, 3 sg. și pl. concurează; conj. prez. 3 sg. și pl. concureze

concura (-rez, -at), vb. – 1. A coincide. – 2. A participa la un concurs. – 3. A-și face concurență. Var. (înv.) concurge. Lat. concurrere, fr. concourir; var. a fost asimilată artificial, cu a curge. – Der. concurent, s. m.; concurență, s. f.; concurs, s. n., din fr. concours.