10 definiții pentru concubină

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. – Din fr. concubin, lat. concubinus.

CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. – Din fr. concubin, lat. concubinus.

CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj.

CONCUBÍN, -Ă s.m. și f. Cel care trăiește în concubinaj. [< fr. concubin, cf. lat. concubinus – tovarăș de pat].

CONCUBIN, -Ă s. m. f. cel care trăiește în concubinaj. (< fr. concubin, lat. concubinus)

CONCUBÍN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. /<fr. concubine, lat. concubinus

*concubín, -ă s. (lat. concubinus, -cubina. V. cuĭb). Persoană care trăĭește în concubinaj. V. țiitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concubi s. f., g.-d. art. concubinei; pl. concubine

concubínă s. f., g.-d. art. concubínei; pl. concubíne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCUBI s. amantă, iubită, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguță, ibovnică, țiitoare, (Ban.) bălă, (înv.) posadnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică.

Intrare: concubină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concubi
  • concubina
plural
  • concubine
  • concubinele
genitiv-dativ singular
  • concubine
  • concubinei
plural
  • concubine
  • concubinelor
vocativ singular
  • concubi
  • concubino
plural
  • concubinelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concubin, concubinisubstantiv masculin
concubi, concubinesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care trăiește în concubinaj. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: amant
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.