7 definiții pentru concretețe (g.-d. -ți)

concretéțe sf [At: DN3 / Pl: ~ți / E: it concretezza] Ceea ce este perceput cu simțurile Și: concretitudine.

CONCRETÉȚE s. f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este concret. – Din it. concretezza.

CONCRETÉȚE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este concret. – Din it. concretezza.

concretéțe s. f., g.-d. art. concreteții (concreteței); pl. -

CONCRETÉȚE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este concret; concretitudine. [< it. concretezza].

CONCRETÉȚE s. f. caracter concret; concretitate, concretitudine. (< it. concretezza)

CONCRETÉȚE f. rar Caracter concret. ~ea lucrării. /<it. concretezza

Intrare: concretețe (g.-d. -ți)
concretețe (g.-d. -ți)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concretețe concretețea
plural
genitiv-dativ singular concreteți concreteții
plural
vocativ singular
plural