4 definiții pentru compunător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compunător, ~oare [At: DA / V: ~uitor / Pl: ~i, ~oare / E: compune + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care compune Si: compozitor. 3-4 smf, a (Care este) component.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compunătór s. m., pl. compunătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPUNĂTÓR adj. v. alcătuitor, component, constituent, constitutiv, formativ.

compunător adj. v. ALCĂTUITOR. COMPONENT. CONSTITUENT. CONSTITUTIV. FORMATIV.

Intrare: compunător (s.m.)
compunător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compunător
  • compunătorul
  • compunătoru‑
plural
  • compunători
  • compunătorii
genitiv-dativ singular
  • compunător
  • compunătorului
plural
  • compunători
  • compunătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)