4 definiții pentru component (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPONÉNT, -Ă, componenți, -te, adj., s. n., s. f., s. m. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. 5. S. m. și f. Membru al unei echipe, al unei formații (sportive, coregrafice, muzicale etc.). – Din germ. Komponente, it. componente.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

componént2 (persoană) s. m., pl. componénți

componént adj. m., s. m., pl. componénți; f. sg. componéntă, pl. componénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPONÉNT adj., s. 1. adj. alcătuitor, constituent, constitutiv, formativ, (rar) structural, (înv.) compozant, compunător. (Elementele ~ ale unui ansamblu.) 2. s. (SPORT) titular. (~ al echipei de volei.)

Intrare: component (s.m.)
component2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • component
  • componentul
  • componentu‑
plural
  • componenți
  • componenții
genitiv-dativ singular
  • component
  • componentului
plural
  • componenți
  • componenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

component, -ă (persoană) componentă

  • 1. Membru al unei echipe, al unei formații (sportive, coregrafice, muzicale etc.).
    surse: DEX '09

etimologie: