11 definiții pentru complice (s.f.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLÍCE, complici, -ce, s. m. și f. Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, p. ext., care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile. – Din fr. complice.

COMPLÍCE, complici, -ce, s. m. și f. Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, p. ext., care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile. – Din fr. complice.

COMPLÍCE, complici, -e, s. m. și f. Persoană care participă în mod secundar la săvîrșirea unei infracțiuni. ♦ Persoană care înlesnește, sprijină, tolerează sau ascunde o faptă (de obicei neîngăduită) a cuiva. [Camerista] devenise confidenta și oarecum complicea stăpînei. C. PETRESCU, Î. II 225. ◊ Fig. Soția lui e groaza, și noapteaa lui complice! ALECSANDRI, P. III 300.

COMPLÍCE s.m. și f. Participant la săvârșirea unei infracțiuni. ♦ Cel care înlesnește sau ascunde o faptă (de obicei penală, reprobabilă) a cuiva. [< fr., it. complice, cf. lat. med. complex].

COMPLÍCE s. m. f. cel care înlesnește sau ajută la săvârșirea unei fapte; părtaș. (< fr., it. complice)

COMPLÍCE2 adj. invar. Care favorizează săvârșirea unei acțiuni reprobabile. Ton ~. Tăcere ~. Surâs ~. /<fr. complice

*cómplice și (ob.) -íce s. (lat. cómplex, cómplicis, d. plicare, a încovoĭa, a pleca; it. sp. cómplice, fr. complice. V. complic). Părtaș, implicat la răŭ: complicele, complicea crimeĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!complíce adj. m., s. m., pl. complíci; adj. f., s. f. sg. și pl. complíce

complíce s. f., g.-d. art. complícei; pl. complíce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPLÍCE s. (JUR.) copărtaș, părtaș, (înv.) ajutător. (~ la săvârșirea unei infracțiuni.)

COMPLICE s. (JUR.) copărtaș, părtaș, (înv.) ajutător. (~ la săvîrșirea unei infracțiuni.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

COMPLICE aghiotant, alergător, ambasador, audient, caraulă, cenușăreasă, cirac, deputat, emisar, escortă, fartițier, olac, omal, pontagiu, pontator, secretar, sol, șesar, șestar, șustangiu, tabadură, tirangiu, tiră, tovarăș.

Intrare: complice (s.f.)
complice2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complice
  • complicea
plural
  • complice
  • complicele
genitiv-dativ singular
  • complice
  • complicei
plural
  • complice
  • complicelor
vocativ singular
plural

complice

  • 1. Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni.
    • 1.1. prin extensiune Persoană care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • [Camerista] devenise confidenta și oarecum complicea stăpînei. C. PETRESCU, Î. II 225.
        surse: DLRLC
      • figurat Soția lui e groaza, și noaptea – a lui complice! ALECSANDRI, P. III 300.
        surse: DLRLC

etimologie: