11 definiții pentru compensator (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compensator, ~oare [At: PONI, F. 112 / Pl: ~i, ~oare / E: fr compensateur] 1-10 a Care compensează (1-10). 11 a (D. aparate, dispozitive sau mărimi) Care compensează un anumit efect în vederea menținerii unui anumit regim. 12 sn Aparat, dispozitiv sau sistem cu care se realizează o echilibrare.

COMPENSATÓR, -OÁRE, compensatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care compensează; compensatoriu. ♦ (Despre aparate, dispozitive sau mărimi) Care compensează un anumit efect în vederea menținerii unui anumit regim. 2. S. n. Aparat, dispozitiv sau sistem cu care se efectuează o compensare sau se realizează o echilibrare. – Din fr. compensateur.

COMPENSATÓR, -OÁRE, compensatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care compensează; compensatoriu. ♦ (Despre aparate, dispozitive sau mărimi) Care compensează un anumit efect în vederea menținerii unui anumit regim. 2. S. n. Aparat, dispozitiv sau sistem cu care se efectuează o compensare sau se realizează o echilibrare. – Din fr. compensateur.

COMPENSATÓR s.n. Sistem tehnic care lucrează în vederea obținerii unei compensări de variație, de efort etc. [Cf. fr. compensateur].

COMPENSATÓR, -OÁRE I. adj. care compensează; compensativ, compensatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic care lucrează în vederea obținerii unei compensări de variație, de efort etc. 2. mașină electrică rotativă pentru îmbunătățirea factorului de putere în rețele de curent alternativ. 3. instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării. III. s. m. specialist autorizat să efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave. (< fr. compensateur)

COMPENSATÓR2 ~oáre n. Dispozitiv sau instalație care efectuează o compensare a anumitor dereglări dintr-un sistem tehnic, asigurându-i un regim normal de funcționare. ◊ ~ electric instalație folosită în rețelele de curent alternativ pentru compensarea puterii. ~ optic dispozitiv pentru măsurarea diferenței de drum optic a două raze de lumină. /<fr. compensateur

compensator a. care compensează. ║ n. instrument de fizică destinat a rectifica variațiunile unor aparate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compensatór2 s. n., pl. compensatoáre

compensatór s. n., pl. compensatóare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPENSATÓR s. v. potențiometru.

COMPENSATOR s. (FIZ.) potențiometru.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMPENSATOR1 aparat, dispozitiv sau sistem cu care se efectuează o echilibrare sau o compensare la bordul unei aeronave. Compensator aerodinamic, organ montat la bordul de scurgere al suprafețelor principale de comandă ale aeronavei (profundor, direcție, eleroane), pentru a reduce sau a anula momentele perturbatoare ce apar pe timpul zborului, ușurând pilotajul.

Intrare: compensator (s.n.)
compensator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compensator
  • compensatorul
  • compensatoru‑
plural
  • compensatoare
  • compensatoarele
genitiv-dativ singular
  • compensator
  • compensatorului
plural
  • compensatoare
  • compensatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compensator (s.n.)

  • 1. Aparat, dispozitiv sau sistem cu care se efectuează o compensare sau se realizează o echilibrare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: potențiometru
    • 1.1. Compensator electric = instalație folosită în rețelele de curent alternativ pentru compensarea puterii.
      surse: NODEX
    • 1.2. Compensator optic = dispozitiv pentru măsurarea diferenței de drum optic a două raze de lumină.
      surse: NODEX
  • 2. Mașină electrică rotativă pentru îmbunătățirea factorului de putere în rețele de curent alternativ.
    surse: MDN '00
  • 3. Instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării.
    surse: MDN '00

etimologie: