16 definiții pentru comparativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comparativ, ~ă [At: HASDEU, I. C. 98 / Pl: ~i, ~e / E: fr comparatif, lat comparativus] 1 a Care este bazat pe comparație (1). 2 a Care stabilește o comparație (1). 3 a Care servește unei comparații (1). 4-5 sn, a (Gnu; îs) Grad ~ Unul dintre gradele de comparație ale adjectivelor și ale adverbelor, care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau acțiuni) cu aceeași însușire sau caracteristică ori a aceluiași obiect (sau a aceleiași acțiuni) în momente diferite. 6 (Îs) Metodă ~ Metodă de cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nefixate în scris, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu, din două sau mai multe limbi existente.

COMPARATÍV, -Ă, comparativi, -e, adj. Care este bazat pe comparație, pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene; care stabilește sau servește pentru comparație. ◊ Grad comparativ (și substantivat, n.) = unul dintre gradele de comparație ale adjectivelor și ale adverbelor, care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau acțiuni) cu aceeași însușire sau caracteristică ori a aceluiași obiect (sau a aceleiași acțiuni) în momente diferite. Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu, din diferite limbi existente. – Din fr. comparatif, lat. comparativus.

COMPARATÍV, -Ă, comparativi, -e, adj. Care este bazat pe comparație, pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene; care stabilește sau servește pentru comparație. ◊ Grad comparativ (și substantivat, n.) = unul dintre gradele de comparație ale adjectivelor și ale adverbelor, care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau acțiuni) cu aceeași însușire sau caracteristică ori a aceluiași obiect (sau a aceleiași acțiuni) în momente diferite. Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nefixate în scris, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu, din două sau mai multe limbi existente. – Din fr. comparatif, lat. comparativus.

COMPARATÍV, -Ă, comparativi, -e, adj. Care este bazat pe comparație, pe stabilirea de raporturi dintre fenomene; care stabilește (sau servește pentru) o comparație; comparat. Studiu comparativ.Grad comparativ (și substantivat, n.) = unul dintre gradele de comparație ale adjectivelor și ale adverbelor care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau acțiuni) cu aceeași însușire sau caracteristică, ori superioritatea, inferioritatea sau egalitatea aceluiași obiect sau a aceleiași acțiuni în momente diferite. «Mai frumos» este gradul comparativ al adjectivului «frumos».Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nefixate în scris, prin compararea metodică, a unor fapte corespunzătoare de mai tîrziu, din două sau mai multe limbi existente.

COMPARATÍV, -Ă adj. Bazat pe comparație; care face, stabilește o comparație. ◊ Grad comparativ (și s.n.) = formă a adjectivului și a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte sau acțiuni care au aceeași însușire sau între însușirile aceluiași obiect sau ale aceleiași acțiuni în momente diferite. ◊ Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente. [Cf. lat. comparativus, fr. comparatif].

COMPARATÍV, -Ă adj. 1. bazat pe comparație; pentru o comparație. ♦ metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparație, structura gramaticală a limbilor înrudite. 2. (gram.) grad ~ (și s. n.) = formă a adjectivului și a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte. (< fr. comparatif, lat. comparativus)

COMPARATÍV1 adv. Prin comparație. /<fr. comparatif, lat. comparativus

COMPARATÍV2 ~ă (~i, ~e) Care ține de comparație; propriu comparației. ◊ Metodă ~ă metodă de cercetare în lingvistică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, neatestate, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu din două sau din mai multe limbi. /<fr. comparatif, lat. comparativus

comparativ a. 1. care stabilește o comparațiune: metodă, filologie comparativă; 2. Gram. care servă a exprima o comparațiune: el e mai înțelept decât tine. ║ adv. prin, în comparațiune cu.

*comparatív, -ă adj. (lat. comparativus). Care arată saŭ stabilește o comparațiune: metodă, gramatică comparativă. S. n., pl. e. Gram. Al doilea grad de comparațiune: plumbu e maĭ greŭ de cît feru. Adv. Față de, relativ cu: comparativ cu auru, argintu e maĭ eftin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comparatív1 adj. m., pl. comparatívi; f. comparatívă, pl. comparatíve

comparatív2 (grad de comparație) s. n., pl. comparatíve

comparatív adj. m., pl. comparatívi; f. sg. comparatívă, pl. comparatíve

comparatív (gram.) s. n., pl. comparatíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMPARATÍV s. n. (< adj. comparativ, -ă, cf. lat. comparativus, fr. comparatif): grad de comparație al adjectivului și al adverbului; formă a adjectivului și a adverbului care exprimă, cu ajutorul unor elemente auxiliare, superioritatea, inferioritatea sau egalitatea unui obiect față de altul sau a unei acțiuni față de alta, în ceea ce privește însușirea sau caracteristica, în același moment sau în momente diferite. ◊ ~ de superioritate: aspect al gradului c. care presupune superioritatea termenului comparat, sub aspectul însușirii sau al caracteristicii. Este format cu ajutorul morfemului adverbial mai și cu prepozițiile decât și ca: „Iorgovan... era mai tânăr decât taică-său” (I. Slavici); „Nimic nu este mai bun pe lumea asta... ca judecata cea dreaptă a măriei tale” (P. Ispirescu); „...tristețea pătrundea în suflete mai adânc decât frigul atotstăpânitor” (L. Rebreanu); „Aici, porumbul... creștea mai repede ca la câmp” (M. Preda). ◊ ~ de inferioritate: aspect al gradului c. care presupune inferioritatea termenului comparat, sub aspectul însușirii sau al caracteristicii. Este format cu ajutorul morfemelor adverbiale mai și puțin și cu prepozițiile decât și ca: „Pornirăm spre casă mai puțin veseli decât la venire” (M. Sadoveanu); „Sorin a lucrat mai puțin bine decât Ovidiu”. ◊ ~ de egalitate: aspect al gradului c. care presupune egalitatea celor doi termeni comparați, sub aspectul însușirii sau al caracteristicii. Este format cu ajutorul morfemului adverbial deopotrivă (de) și al morfemelor locuțional-adverbiale tot atât (de), tot așa (de), tot astfel (de), tot la fel (de) și cu prepoziția ca (urmată uneori de adverbul de subliniere și): „Gavrilaș era tot atât de mic la statură ca și nevastă-sa” (L. Rebreanu); „Mircea a alergat tot atât de repede ca Viorel”.

COMPARATÍV, -Ă adj. (cf. lat. comparativus, fr. comparatif): în sintagmele construcție comparativă, gramatică comparativă, lingvistică comparativă și morfologie comparativă (v.).

Intrare: comparativ
comparativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comparativ
  • comparativul
  • comparativu‑
  • comparati
  • comparativa
plural
  • comparativi
  • comparativii
  • comparative
  • comparativele
genitiv-dativ singular
  • comparativ
  • comparativului
  • comparative
  • comparativei
plural
  • comparativi
  • comparativilor
  • comparative
  • comparativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comparativ

  • 1. Care este bazat pe comparație, pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene; care stabilește sau servește pentru comparație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: comparat un exemplu
    exemple
    • Studiu comparativ.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Grad comparativ = unul dintre gradele de comparație ale adjectivelor și ale adverbelor, care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau acțiuni) cu aceeași însușire sau caracteristică ori a aceluiași obiect (sau a aceleiași acțiuni) în momente diferite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • «Mai frumos» este gradul comparativ al adjectivului «frumos».
        surse: DLRLC
    • 1.2. Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu, din diferite limbi existente.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. Gramatică comparativă = disciplină care studiază, prin comparație, structura gramaticală a limbilor înrudite.
      surse: MDN '00

etimologie: