comision sn [At: (a. 1792) IORGA, S.D. XII, 115 / V: (înv) ~son, ~soană sf / Pl: ~oane / E: ger Kommission, fr commission] 1 (Trs; gmî) Comisie. 2-3 (Înv) Însărcinare dată unei persoane de a procura sau de a transmite ceva. 4 Serviciu făcut cuiva în urma unei astfel de însărcinări. 5 Contract în baza căruia se tratează afaceri comerciale în nume propriu, dar pe socoteala altei persoane, în schimbul unei remunerații (procentuale). 6 Remunerație (procentuală) primită de o persoană, de o bancă etc. care a mijlocit o afacere comercială sau care a efectuat un serviciu.

COMISION, comisioane, s. n. 1. Însărcinare dată unei persoane de a procura sau de a transmite ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei astfel de însărcinări. Spiridon, ucenicul.., capătă și el în acest mediu trăsăturile caracteristice: minte, ia bacșiș, face comisioane amoroase. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 4/3. Am prins un debil pretext de drum la el acasă: un comision pentru Clara. GALACTION, O. I 99. 2. Însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a cumpăra sau vinde în contul mandatarului; comandă, mandat, ordin. Operație de comision. Mărfuri în comision. ◊ Agentură și comision = casă de comerț care cumpără și vinde pentru alte întreprinderi sau persoane. ♦ Remunerație, de obicei procentuală, primită de o persoană, de o bancă etc., care a mijlocit o afacere comercială sau a efectuat un serviciu. Ne-au împrumutat și pe noi cu milioane cu dobîndă mare și cu comision bun. GHICA, S. 382. – Pronunțat: -si-on.

COMISION s.n. 1. Însărcinare dată unei persoane de a face ceva; mesaj trimis printr-un comisionar. 2. Însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operație de cumpărare, de vînzare etc. în contul întreprinderii mandatare; comandă, mandat. ♦ Cotă din suma unei operații comerciale făcute în comision, care este reținută de cel care face (sau care mijlocește) operația; remunerație pentru efectuarea unui serviciu. [Pron. -si-on, pl. -oane. / < fr. commission].

COMISION s. n. 1. însărcinare dată unei persoane de a face ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei asemenea însărcinări. 2. însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operație de cumpărare, de vânzare etc. ◊ cotă din suma unei operații comerciale în comision, reținută de cel care face (sau mijlocește) operația. 3. remunerație pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu. (< fr. commission)

COMISION ~oane n. 1) Sarcină dată unei persoane constând în procurarea sau transmiterea unui obiect. 2) Plată în bani care revine persoanei care a îndeplinit o astfel de sarcină. [Sil. -si-on] /<fr. commission

comision n. comerț făcut pe seama altuia și salariul comisionarului: casă de comision.

*comisión n., pl. oane (germ. kommission, fr. commission, comisiune, comision). Com. Procurare pin comisionar, însărcinare dată cuĭva să cumpere ceva (saŭ să și vîndă) în numele tăŭ. – E mult maĭ elegant și maĭ bine a zice comisiune, că comision, ca și divizion, denotă o influență rusească și germană.

comisoană sf vz comision

comison sn vz comision

comision (desp. -si-on) s. n., pl. comisioane

comision (-si-on) s. n., pl. comisioane

comision s. n. (sil. -si-on), pl. comisioane

COMISION s. remiză, (înv.) provizion. (I-a luat un ~ de 4%.)

COMISION s. remiză, (înv.) provizion. (I-a luat un ~ de 4%.)

comision În ER, p. 42-51, am susținut că substantivele feminine franțuzești și-au păstrat genul cînd au fost împrumutate în românește, iar acolo unde în locul femininelor originare găsim neutre, e vorba de elemente care ne-au venit printr-un intermediar rus, grec etc. Indiciul cel mai convingător mi s-a părut a fi faptul că pentru toate neutrele găsim paralelă masculină într-una din limbile vecine, explicabilă prin aceea că s-a pornit de la forma franceză pronunțată, terminată în consoană. Mi-au scăpat atunci din vedere substantivele franceze formate cu sufixul -ion, paralela românească fiind cu ie, -iune, dar uneori și cu -ion. Mi-a atras atenția situația cuvîntului comision, pe care GADE, DLRM și DN îl explică prin franceză, DA și Scriban prin germană și franceză, iar Ciorănescu numai prin germană. Le-am trecut în revistă pe toate celelalte, orîentîndu-mă după DI: condițion e din germană (DA); divizion e din franceză după CADE, din franceză și rusă după DN, din rasă după Scriban și DLRM; legheon, ligheon, evident din slavonă; ocazion, din germană (DLR) pension ar fi din franceză după CADE, DN și Ciorănescu, după franceză după DLRM, din franceză, germană și rusă după DLR, din rasă și germană după Scriban; provizion, din germană (CADE, Scriban, DLRM); secesion, din germană (CADE). Poate într-o situație ușor diferită se găsesc cele care în franțuzește nu-l păstrează pe i din sufix, ceea ce face mai grea transpunerea în românește cu -ie sau -iune; fason, franțuzism după DA, din franțuzește în toate celelalte dicționare; există însă în rusește. combinezon, franțuzism după DA, din franceză in celelalte dicționare; există în rusește; rezon, din franceză după CADE si DU, frunțuzism după DLRM, din rusă după Scriban; sezon, din franceză după DU, DLRM, DM (lipsește în CADE), din rusă și franceză după Scriban. Situația la toate aceste cuvinte este deci aceeași ca la cele pe care le-am discutat în ER, peste tot există într-o limbă vecină o formă terminată în consoană care a putut servi de model pentru română. În aceste condiții pare natural să admitem și pentru comision originea germană, sugerată dealtfel și de atmosfera creată în jurul cuvîntului în deceniile trecute.