6 definiții pentru comis (confiscare)
comís6 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr commis] 1 Confiscare a bunurilor unui vasal. 3 Confiscare a mărfurilor prohibite sau introduse prin fraudă.
comís2 (confiscare de bunuri) s. n., pl. comísuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comís (confiscare de bunuri) s. n., pl. comísuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMÍS s.n. Confiscare a bunurilor unui vasal. ♦ Confiscare a unor mărfuri prohibite sau introduse prin fraudă. [Pl. -suri. / < fr. commis, cf. commettre – a comite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMÍS s. n. confiscare de bunuri. (< fr. commis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comís1 s.n. (reg.) pâine cazonă din armata austro-ungară; prefont.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: comis (confiscare)
comis (confiscare) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | comis | comisul |
| plural | comisuri | comisurile | |
| genitiv-dativ | singular | comis | comisului |
| plural | comisuri | comisurilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||