opțiuni
  • info

7 definiții pentru comis (confiscare)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comís6 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr commis] 1 Confiscare a bunurilor unui vasal. 3 Confiscare a mărfurilor prohibite sau introduse prin fraudă.

COMÍS s.n. Confiscare a bunurilor unui vasal. ♦ Confiscare a unor mărfuri prohibite sau introduse prin fraudă. [Pl. -suri. / < fr. commis, cf. commettre – a comite].

COMÍS s. n. confiscare de bunuri. (< fr. commis)

COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29r; cf. LET. ȚR, 35v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi și comisoaie, comișel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comís2 (confiscare de bunuri) s. n., pl. comísuri

comís (confiscare de bunuri) s. n., pl. comísuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

comís1 s.n. (reg.) pâine cazonă din armata austro-ungară; prefont.

Intrare: comis (confiscare)
comis3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comis
  • comisul
  • comisu‑
plural
  • comisuri
  • comisurile
genitiv-dativ singular
  • comis
  • comisului
plural
  • comisuri
  • comisurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comis (confiscare)

  • 1. Confiscare a bunurilor unui vasal.
    surse: DN
    • 1.1. Confiscare a unor mărfuri prohibite sau introduse prin fraudă.
      surse: DN

etimologie: